N.O.I.T.E.(Povestea Celor 5 Lumi)

Capitolul 9: Umbra

Ajung acasă uda pe par...un pic arsa pe degete... rupți pantalonii. ...dar sunt ok. O văd pe sora mea stand la masa cu Katy și Ondura.Cred ca mă așteptau pe mine. Toate se uita dubios la mine.

-Ce ai făcut? Ce fel de persoana ești tu? urla la mine Natalie.

-Şşt, Naty! îi șoptește Ondura.

Eu merg sa ma schimb ca sa nu se certe cu mine.( Sa stau acasa si sa fiu interogata sau sa mai găsesc chestii ciudate in pădure? ) Nu. Pur și simplu ma pun in pat și dorm.

Fetele se uită prin cheia de la usa camerei şuşotind,, Oare ce o mai făcut acum? A întâlnit din nou stafia? Ce se întâmplă?". Emily observa ca nu sunt in apele mele..la propriu :)).

Pe când ma trezesc... nimeni nu e acasă. Bun...acuma curioasă ma duc sa vad daca mai există marea de lângă pădure. Fug de acasa . Fiecare pas pe care il fac e...(parcă urmărit). Mă simt de parca cineva m-ar spiona. Ok...așa ca ma duc la cumpărături ca sa nu par dubioasa si sa îmi cumpar un rucsac (pt. ca a căzut în mare) si pantaloni (pt. ca s-au rupt).

Pe drum ma prefac ca îmi deschid telefonul ca sa îl văd pe acel ,, spion''(ca sa ii vad reflexia).

Ups...telefonul imi era in rucsac . SUPER! Nu mai am nici telefon. Catre casă.... nu...către pădure. Fug cât de repede pot. Ajung la acel tufiș de lângă prăpastie. Nu mai e marea! Persoana care ma urmărește e din ce în ce mai aproape de mine. Îmi aduc aminte de umbra care m-a scos din mare...am presimțirea ca el ma urmărește. (Ar trebui sa mă simt in siguranța, deoarece m-a salvat, sau îngrijorată? )

Începe ploaia. Picăturile reci ma udă din nou. Uff! Nu m-am udat azi destul? Ma îndrept către casă . Ajung...tot nimeni. Unde e Emily? Vreau să o sun. Tot nu am telefon!
Cea mai urâtă zi!! Trebuie să fie bine..poate s-a dus cu Natalie. Ma usuc cu foehnul apoi ma schimb in alte haine..in pijamale. Yey! (Apropo, am pijama cu unicorn.) Un somn luung ma adoarme.

Ma trezesc dimineață și imi fac rutina. Ma duc sa ma spal pe dinți. Cand mă uit în oglinda văd o persoana. Ma uit in spate. Nimic. Cobor scările. Nimeni nu e in bucătărie. Emily nu e acasă. Ma duc sa văd dacă e in gradina. E închisă ușa. O tot forțez pana rămân cu clanța in mână. Ușa e lucioasă, așa că vad iarăși reflexia unei persoane. Ma uit jos, fara sa intorc capul si vad o umbra. De data aceasta îi simt răsuflarea pe ceafă. Mă întorc și...