Caitlyn P.O.V
Ce se intampla atunci cand nu mai ai nimic de pierdut ? Cand nu mai ai pentru cine sa traiesti pentru cine sa lupti ? Cand nu ai o familie in adevaratul sens al cuvantului ? Ai prieteni dar nu toti au intentii bune, prieteni cu doua sau mai multe fete, prieteni care ar fi in stare sa te omoare doar pentru a supravietui. Ma simteam ciudat, defapt nu simteam nimic, nici durere , nici placere, nici ura nici iubire pur si simplu....nimic. Eram parca intr-o alta dimensiune unde nimeni si nimic nu ma putea rani , era perfect pentru mine. Nu intelegeam nimic , ma simte ca si frumoasa din padurea adormita intr-un peisaj minunat. Nu cred ca se numeste "iad" , deoarece era mult prea frumos, plin de pace si iubire de iti venea rau.
Poate era raiul , dar ma indoiesc ca la cate am facut as fi mers in rai. Ei bine nu stiu, tot ce stiu este ca imi place si nu vreau sa plec, nu vreau sa ma trezesc niciodata din acest somn adanc.
Ma plimbam pe campul infinit cu flori intr-o rochie alba lunga lejera, parul usor buclat si lasat pe spate, fara machiaj, atat de naturala. Mergeam si mergeam si vad un chip de femeie, un chip atat de cunoscut de mine. O femeie bruneta cu parul lung si drept cu o talie subtirica, atat de frumoasa. Era ea...
Era femeia care m-a crescut. Era ...MAMA ! Nu imi venea sa cred ca tocmai o vedeam pe cea mai minunata femeie din univers. S-a apropiat usor de mine si mi-a zis:
-Caitlyn...fetita mea draga. Mi-a fost asa dor de tine.
-Mama?? Dar cum...nu inteleg cum de te pot vedea?
-Draga mea ai avut un accident si de doua luni jumate esti in coma, sunt in capul tau, in visul tau si de aceea ma poti vedea.imi zice ea calma
-Nu vreau sa ma mai trezesc din acest vis minunat, daca esti aici cu mine nu mai conteaza nimic.
-Draga mea tu trebuie sa te trezesti, esti inca foarte tanara, trebuie sa mergi la facultate, ai toata viata inainte si in plus gandeste-te la fratele tau, la prietenii tai. Nu-i poti parasi acum.
-Am suferit mult prea mult ca sa ma mai intorc acolo, nu am avut parte de dragostea adevarata.
-Draga mea dragostea adevarata o vei intalni atunci cand te astepti mai putin. Crede-ma.
-Hai sa nu ne mai gandim la asta acum.i-am zis mamei mele
Am mai vb cu mama despre viata mea, o viata plina de pericole. Mama mi-a povestit ce s-a intamplat la accident.
M-am rostogolit cu masina intr-un camp si am lesinat pe loc, deoarece m-am lovit foarte tare la cap. Un cuplu de trecatori au sunat la ambulanta si am fost dusa la un spital din Londra deoarece acolo aveam nevoie de ingrijiri speciale. Dupa o zi de stat in spital au venit si Chris cu Sara, Alexa si Liam care au stat in permanenta cu mine. De doua luni jumate stau la hotel doar pentru a fi alaturi de mine. Doctorii nu mi-au dat nicio sansa de supravietuire si cica singurul motiv pentru care ma mai tin conectata la aparate este pentru ca fratele meu a platit doctorii. Pot sa aud ce vorbesc , pot sa le aud suferinta si plansetele. Toate acestea doar pentru mine. Ei chiar ma iubesc si sunt alaturi de mine in orice moment fie rau, sau bun. O vad pe mama indepartandu-se de mine lasanu-ma de mana. Strig dupa ea...
-Mama...mama unde pleci ?ii strig plangand
-Draga mea e momentul sa ne despartim , trebuie sa alegi. Si buum a disparut.
Acum eram intr-un peisaj jumate negru si jumate alb. O voce din capul meu imi striga... "Hotaraste-te, trebuie sa alegi...Intre Viata Si Moarte ".
Nu voiam sa mai traiesc in acea lume rea, neagra. Merg spre lumina alba si vocea mamei mele striga "Pleaca de aici , asta nu e locul tau "
-Dar...eu...vreau sa raman cu tine...mama...
Si atunci cand dau sa pasesc aud vpcea lui Chris care zicea "Cheama un doctor , Caitlyn plange ai se zvarcoleste in pat". Lumina se indeparta din ce in ce mai tare de mime si alergam spre ea dar in zadar , atunci toate amintirile mi-au venit in minte , copilaria, masacrul parintilor mei, violul meu, transporturile, toate imbratisarile si saruturile, iubirea pentru Sebastian, moartea lui...tot...imi aminteam tot. Era mult prea mult pentru mine, nu puteam face fata atator momente grele. Ma simteam rau mi-am dus mainile la cap si m-am lasat sa cad jos pe campul cu flori si am strigat "Nuuuuu!". In acel moment m-am trezit .
Si uite primul capitol, dragilor sper sa va placa. #Periculoșilor#
