Parfum amarui de ierburi
ce-si sting in tacere palidele seve
si-n soapte mici si tandre,
pamantului se daruie-n suflu molcom...
Amara, subtila, esenta de-amurg
cu soare neinteles si vanitos,
ca un un vis de glorie, intrerupt
de-a frunzelor cadere eleganta...
Amare, parfumate clipe vagi si lungi,
ca niste ritmuri fara rima ,
aruncate alene, din joaca ,
in palmele-ntinse ale frunzelor,
tinereste verzi - candva,
acum - atat de amar-triste...
Amar , regretul unei aripi ,
ce taie-n doua portelanul serii,
caligrafiind pe bolta,slova clara
a zborului ei insingurat...
Amar, preaplinul unei calde seri,
timp tainic al hazardului
si-al sovaielilor ce ne-mpresoara,
coapta rotunjime cu moale contur,
crescand incet in noi
si-n noi rodind amar...
