Dincolo de întuneric: Obscuritate.

Capitolul 4. Depănare de amintiri.

Ce puteam să fac, decât să sper?

Am făcut întocmai şi m-am bucurat

Te-am revăzut, nu era un mister

Pentru că ea mi-a spus si m-a încurajat.

Am căutat în trecutulei şi-al tău

Plin era de dezamăgiri, fericire rar

Amândoi aveaţi acelaşi călău

Amândoi un scop clar.

Când şirul meu de amintiri s-a încheiat, eram deja acasă. Cu siguranţă aş mai fi stat tolănită în pat gândindu-măla Rose şi tot ce însemna ea, dacă telefonul nu ar fi început să îmi vibreze pe birou. M-am năsputit asupra lui bănuind cine mă suna şi am avut dreptate.

-Ce faci?, mă întrebă ea veselă.

-Stăteam, tu ce faci?

- La fel. Hai pe la mine!

-Acum?

-Da. Ești ocupată?

-Nu. Ajung imediat.

-Bine.

Am închis, apoi am plecat.

Am ajuns la ea într-un minut, dat fiind faptul că, casele noastre nu se aflau la o distanţă mai mare de cincizeci de metri. Am intrat în curte și primul lucru care mi-a sărit în ochi a fost o Honda Twister roșie. Probabil era a lui Axl, dar la câţi bani şi pasiuni avea Rose, nu m-aș fi mirat să fie a ei. În timp ce parcurgeam curtea mare și pavată până la casa în carestătea ea, mi l-am imaginat pe acea motocicletă. Am alungat imaginea mult prea compromiţătoare, ca nu cumva să mă izbesc de unul dintre cei doi brazi micuţi din faţa casei. Am continuat să traversez curtea pavată pe jumătate şi am intrat în casă, iar Rose cu siguranță mă auzise, pentru că mi-a strigat din baie că vine în câteva minute. M-am dus să o aștept în camera ei. Acolo predominau culorile alb și albastru. Mobila era toată albă, iar mocheta și jaluzelele, cât și lenjeria de pe pat erau albastre. Era o cameră simplă și modernă.

M-am trântit pe pat și am observat că laptopul ei, care se afla tot acolo, era aprins. Nu m-am putut abține și am tras o privire. Era logată pe un site de socializare și vorbea cu Adrian, fratele mai mare al lui Dave. Rose și cu Adrian ieșiseră de mai multe ori cu o vară în urmă și se legase ceva între ei, dar au rupt legătura pe care o formaseră după ce Rose a plecat. Relațiile la distanță nu era pentru niciunul dintre ei, dar știam că Rose încă se gândea la el.

După câteva minute, a apărut și ea. A intrat în cameră pe vârfuri, pentru că era udă. Părul îi era ud de asemenea și purta doar un prosop minuscul, pe care oricum l-a lăsat să îi cadă la picioare când a deschis dulapul. În timp ce ea îmbrăca un maieu alb şi o pereche de pantaloni scurţi, eu am răsfoit puţin prin conversaţia ei cu Adrian. Se părea că nu numai ea îl păstrase în inimă timp de un an întreg. După ce Rose a terminat, a venit lânga mine şi s-a aplecat peste laptop. Încă avea picături de apă pe ea, iar maieul i se lipise de piele, scoţându-i la iveala şi mai mult silueta de viespe.

-O să fiţi din nou împreună?, am întrebat-o.

-Nu ştiu. Ai văzut cum s-a sfărşit data trecută.

-Dar totuşi o să vă întâlniţi.

Rose a tastat rapid ceva, apoi a închis laptopul şi l-a pus pe noptieră.