Alessandro Baricco
N o v e c e n t o
Am scris textul acesta pentru un actor,
Eugenio Allegri, şi un regizor, Gabriele
Vacis. Ei au realizat un spectacol care a
debutat la festivalul de la Asti în iulie
anul acesta. Nu ştiu dacă ajunge atît
pentru a spune că am scris un text
teatral: mă îndoiesc însă. Acum că îl văd
apărut sub formă de carte, mi se pare
mai degrabă un text care oscilează între
o adevărată montare scenică şi o
poveste de citit cu voce tare. Nu cred că
asemenea texte au un nume. Oricum,
nu prea contează. Mi se pare o poveste
frumoasă, care merita să fie spusă
altora. Şi îmi place să cred că cineva o
va citi.
A. B.
Septembrie 1994
- 1 -
Pentru Barbara
Întotdeauna se întâmpla ca la un moment dat cineva să ridice capul... şi o
vedea. E un lucru greu de înţeles. Vreau să spun... Pe vaporul acela eram cu
toţii peste o mie, bogătaşi ce călătoreau, şi emigranţi, şi tipi ciudaţi, şi noi...
Dar întotdeauna se găsea unul, unul singur, care înaintea altora... o vedea. Fie
că stătea acolo mîncînd, sau plimbîndu-se pur şi simplu pe punte... fie îşi
sumetea pantalonii... ridica doar o clipă capul, arunca o privire spre mare... şi
o vedea. Atunci rămînea ţintuit locului, acolo unde se afla, inima prindea să-i
bată cu putere, şi de fiecare dată, mă jur, de fiecare dată, fir-ar a naibii, se
răsucea cu faţa la noi, la vapor, la toţi, şi striga (adagio şi lentissimo):
America. Rămînea pe urmă acolo, nemişcat de parcă trebuia să-l fotografieze
cineva, cu o expresie de ai fi zis că o făcuse el, America. Seara, cînd termina
lucrul, şi duminicile, ajutat de cumnat, un zidar, om de treabă... la început se
gîndea la ceva din placaj, mai apoi... i-a luat ceva strădanie, a făcut America.
Ăl care vede primul America. Pe orice vapor există unul. Şi nu trebuie să
crezi că sînt lucruri întîmplătoare, nu... şi nici din cauza dioptriilor, e destinul la
mijloc. Ăia sînt oameni în a căror viaţă momentul ăla fusese întipărit
dintotdeauna. Încă de copii, puteai să te uiţi în ochii lor, şi dacă priveai cu
atenţie, o şi vedeai, America, era acolo gata să izbucnească, să se scurgă de-a
lungul nervilor şi prin sînge si, ce ştiu eu, pînă la creier şi de acolo spre limbă,
pînă în interiorul strigătului acela (strigînd), AMERICA, era deja acolo, în ochii
