Dupa o zi obozitoare de lucru, Sebastian, un tanar de saispezece ani, se intoarce acasa. Deschide cu ezitare usa fiind intampinat de mirosul de bautura amestecat cu cel de tutun. Gandurile ii zbura direct la imaginea tatalui sau beat, in bratele altei femei, inseland-o cu nerusinare pe mama sa plecata mai mereu la seviciu. Intra cat putu de repede, dar spre surprinderea sa nu il gaseste pe tatal sau acasa ca de obicei. Relaxat si usurat merge spre camera sa cu intetia de a incuia usa. Fara nici o ezitare isi arunca ghiozdanul pe un scaun, pune mana pe leptopul sau si incepe sa asculte muzica.
Dupa ceva timp, se aude usa din fata deschizandu-se violent, aproape trantita. Tatal baiatului, un om cu o fizionomie destul de atragatoare, dar si respindatoare pentru cei ce ii cunosc sufletul crud, intra cu brutalitate in camera baiatului cu un bici in mana, gata sa il bata. Sebastian, speriat, incerca sa scape din ghearele demonului cu sange rece.
-Nici sa nu indraznesti sa fugi! Nu vrei scapa viu de aici! Trebuia sa fi acolo unde ti-am spus sa te duci! Ce ai facut cu banii? tipa omul nervors, cat il tin plamanii intoxicati cu tutun.
-Dar tata... Tanarul nu apuca sa termine caci tatal sau il apuca de guler, il ridica in sus si il lovi cu palmele peste fata sensibila. Bietul sarman indura dura pedeapsa nedreapta. Apoi barbatul il pune sa stea cu spatele si il loveste cu biciul pana lesina. Cu ultimile cuvinte sopti un ,,Te urasc!''. Asemenea lucruri se intampa des in familia Miles cand doamna este plecata la munca, baiatul fiind mai mereu abuzat sau batut de tata.
Sebastian se trezi in patul sau. Isi aminteste de temele de la scoala. Deschide ghiozdanul si se azeaza la birou. In scurt timp termina referatele si memoratul lectiilor.
A doua zi se trezi cu voie buna, fiind luni, o zi de mers la mult iubita scoala. Sebastian ca sa ascunda ranile isi lua haine ceva mai largi. Cu greu cu vai ajunge la intrarea institutii de invatamant, unde totii colegii il intampina cu bucurie.
La inceperea orei, doamna Curon, il scoate la tabla pe Sebastian pentru a rezolva exercitiile destul de dificile. Cu pas usor schiopatat se indreapta spre tabla, ia creta in mana si se apuca de treba. Cu mare pricepere reuseste sa rezolve cerintele de parca ar fi floare la ureche.
-De aceea esti cel mai bun din clasa! exclama profesoara cu mare entuziasm, nestiind cata tristete si durere poate sa duca acest copil. Apoi se indrepta spre banca, langa prietenul sau cel mai bun, Alexander. Greutatiile din sufletul sau, Sebastian, le tine mereu ascunse, pozand mereu in baiatul perfect, sociabil, zambitor si silitor. Nici macar Alexander nu stia despre aceste necazuri ingrozitoare, desi banua ca ceva se intampa cu prietenul sau.
-Frate, esti bine? il intreba bunetul pe Sebastian, ingrijorat.
-Sunt bine! raspunse el cu jumatate de gura.
Dupa scoala Sebastian pleca spre biblioteca mare a orasului pentru a se reculege si pentru a-si face temele. Dupa ce termina lua doua carti pentru a le citi acasa.
Ajuns acasa, este bucuros pentru ca o gaseste pe mama sa, Maria, gatind. Ea nu stie ce orori se produc in casa sa cand era plecata, crezand ca totul e bine si ca sotul ei doar fumeaza prea mult.
-Pofta buna! ii ureaza Maria fiului ei drag.
-Multumesc, mama! in raspunde cu un zambet sincer.
-Acum trebuie sa plec din oras, din nou, vr-o cateva luni. Dar nu iti face griji! Vei sta cu tatal tau cum ai facut-o si pana acum, ii spuse cu raceala femeia trecandu-si mana prin parul blond vopsit. ,,Inca cateva luni de cosmar de petrecut cu acel nebun'' gandi el.
Lunile de cosmar incepusera. Copilul traumantizat cauta soluti sa ramana cat mai mult timp la scoala pentru a putea invata, pentru a-si dezvolta talentul pentru scris si pentru a scapa de griji. Pe scurt, scoala devenise un mod de a-si elibera sufletul in lumea sa trista. Cand placa acasa aproape zilnic era bataut ascunzandu-si din ce in ce mai greu ranile si neputinta pana intr-o zi, cand Alexander observa o vanataie foarte mare pe mana dreapta.