1. My Bad Boy (Yoongi) [Tradusă]

Ce se întâmplă?!

Perspectiva lui Yoongi-(ziua accidentului)
——————————————
M-a trântit în dulăpior, spatele meu lovindu-se la contactul cu închizătoarea.
"Ah drace!" am început să plâng când am căzut pe genunchi, încă ţinând mâna pe locul unde m-am lovit. Respiram încet şi luam multe guri de aer.

"Am crezut că te-ai întărit, Yoongi. Sunt dezamăgit!" a spus. Mi-am ridicat privirea să-l văd, dar tot ce se zărea era faţa lui acoperită de o mască.

"Am spus că sunt gata cu rahatul ăsta, Hwan!" am ridicat tonul. A chicotit şi mi-a prins bărbia, forţându-mă să mă uit mai sus la el.

"Poate că dacă ai fi venit înapoi nu ai fi fost în atâta restanţă." instinctul meu s-a declanşat în acel moment. M-am ridicat rapid şi i-am prins mâneca. L-am forţat să se uite în dreapta, în timp ce l-am împins sub mine, gata să-l lovesc. Dar tot ce a făcut a fost să râdă.

"Bucuros să văd că încă mai ai acel instinct." a spus. Dintr-o mişcare mi-a prins umărul şi m-a tras mai aproape de el. M-a împins pe jos, apoi dându-mi un duş de pumni. I-am prins mâna şi i-am răsucit-o tare spre stânga. Lacrimile îşi făceau apariţia pe faţa lui acoperită. Am continuat până ce am auzit o pocnitură. El a ţipat și s-a dat înapoi rapid. Mi-am schimbat poziţia, l-am trântit de dulăpior şi i-am tras pumni în faţă, în zona intestinelor etc. Nu m-am oprit până ce nu l-am văzut pe jos. Doar atunci m-am relaxat, răsuflări grele părăsindu-mi gura.

"Nu mă întorc. Spune-i asta şefului tău." l-am pocnit şi am plecat. În timp ce mergeam spre baie am gustat o picătură de sânge. Am ajuns în faţa oglinzii şi am început să mă examinez.

Rahat. Mi-am atins rana. Proastă idee. M-am strâmbat din cauza durerii şi am luat rapid mana. Sângele curgea de la tăietura de pe obraz. Am încercat să o şterg cu un prosop de hârti, apoi observând buza mea aproape ruptă-n doua. Am înjurat în gând.

Asta nu e nimic... am părăsit baia şi m-am îndreptat spre dulăpiorul meu. Trebuia să-mi iau lucrurile repede.

Chae poate e supărată. Am alergat pe jumătate până la bibliotecă. Am văzut-o stând jos şi aşteptând, atunci un mic zâmbet mi s-a format pe buze. Eram surprins când am văzut-o, fără pic de furie. Pierdută în gândire.
Ochii mei îi examinau corpul suplu, conturul fălcii netede, micuţa coborâre de pe buza ei şi forma lor ciudată, dar drăguţă, care semăna cu o inimă. Am expirat şi m-am aşezat lângă ea, fără să o privesc chiar şi când s-a întors.

"Yoongi." a spus. Mi-am închis ochii puternic.

"Hm?" am spus. Am simţit cum mă bate pe umăr.

Nu mă face să mă întorc!

"Yoongi, dacă nu te uiţi la mine, plec." a spus. Am oftat şi m-am întors către ea. Şi-a acoperit gura în semn de şoc.
~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~~
Perspectiva lui Chae-(ziua de azi)

  Yoongi venea destul de târziu şi dădea vina pe durere, dar nu mă lăsa să-l ajut. Nu am mai văzut nicio zgârietură sau lovitură de atunci. Acum îl ajutam să se ducă la maşina. El se strâmba de durere.

"Yoongi, de ce nu mă laşi să te ajut?" am întrebat. Ne-am oprit în faţa maşinii, iar el și-a întors capul rapid.

"Doar am căzut la muncă. O să fiu bine." s-a mai strâmbat o dată. El chiar nu era bine. Am pufnit şi mi-am încrucişat braţele.

"Ce?"

"Spune-mi sau o să-mi văd de viaţă sau o să plec."

"De ce faci asta?" şi-a dat capul pe spate. Am râs malefic, ridicându-i cămaşa ca să fiu întâmpinată de o ditamai pată vineţie în partea stângă. Mi-am acoperit gura în timp ce lacrimi se formau în ochii mei.

"Ce dracu'? Cine ţi-a făcut asta?" am ţipat. Mi-a ocolit privirea ceea ce mi-a făcut sângele să fiarbă.

"Yoongi!" am ţipat mai tare, iar el a tresărit şi s-a uitat la mine.

"Cine a facut asta?" şi-a pus cămaşa jos cu un oftat.

"Un inamic vechi a venit la mine pe neaşteptate. A decis să câştige toate luptele pe care le-a pierdut. Sunt bine." a spus. Mi-am prins parul în semn de frustare.

"Nu ştii să te aperi singur? Ai putea să te răneşti şi mai tare." mi-am lăsat mâinile să cadă, iar el se uită urât.

"De ce îţi pasă, Chae? Huh? Spune-mi cum ar fi viaţa ta fara mine." mi-a zis înapoi. Asta a durut şi mi-am simţit stomacul greu când a spus asta.

Cred că nu-i pasa... Am pufnit.

"Viaţa ta ar putea fi bună. Nu ar trebui să te îngrijorezi de un delicvent în fiecare zi, să te cerţi cu el pentru fiecare prostie." cuvintele lui deveneau dure.

Nu-mi pasă dacă eşti un delicvent... Nu prinzi ideea.

"Fă-mi o favoare şi opreşte-te din aţi păsa de mine, da?" în sfârşit s-a oprit. Lacrimi de ură îmi usturau ochii.

"Distracţie plăcută picând!" am ţipat înainte să fug şi înainte ca lacrimile să-mi brăzdeze faţa.

Prostul ăla! Sunt gata cu el sau cu îngrijorarea! Am fugit mai tare pe strada spre casă.

***
Perspectiva lui Yoongi-

  Am murmurat şi mi-am ascuns faţa.

Ce e în neregulă cu mine? Nu am vrut să o rănesc! Mi-am prins părul într-un pumn în semn de frustare. Cu coada ochiului l-am vazut pe Hwan şi mi-am încleştat falca.

"Ce vrei?" am murmurat.

"Ultima rundă. Dacă o să câştigi, am să te las să pleci, dar dacă eu câştig, vii înapoi." şi-a scos mâna din buzunar.

"De acord" am spus, dând mâna cu el.