- Totul este bine , mama . Noaptea trecuta a nins din nou si raul Moose are un strat de gheata suficient de gros ca sa te plimbi pe el . Si muntii ! Sunt pur si simplu frumosi . Iti amintesti ultimul Craciun pe care l-am petrecut aici cu bunica ? Asa arata , ca o ilustrata de Craciun care a prins viata . Imi place .
Whitney Thompson isi apasa telefonul de ureche cu umarul stang in timp ce lua lista cu treburile care trebuiau facute si se uita la articolele de care avea nevoie de la magazinul de unelte . I-ar fi placut sa adauge la lista un om bun la toate . Ce pacat ca o persoana nu putea cumpara un astfel de om de la magazin !
Domnul Peters , nesuferit ca si batranul lui camion , inca nu venise ... pentru a patra oara in ultimele opt zile . Se uita la peretele partial demolat de la camera de zi si ofta .
Patru zile trecusera din noul an si ea era in urma cu programul . In acest ritm , ar fi norocoasa sa isi deschida cabana in ianuarie anul urmator . Privi muntii acoperiti de zapada , vizibili prin ferestrele inalte . Spre nord , putea vedea potecile largi in padurea de brazi si pini . Acestea erau piste de schi ale muntilor Rogue .
Schiul era un motiv pentru care ea credea ca va putea sa faca sa mearga "B and B" . Casa veche victoriana a bunicii ei - pe care o mostenise cu opt ani in urma - se afla la cotitura drumului districtual ce ducea spre munti .
Cu zece dormitoare la etaj , planuia sa transforme partea de sus a casei pentru oamenii care doreau un loc mai ieftin sa stea , sau poate pentru aceia care preferau o atmosfera mai intima .
Whitney se gandi la numele pe care sa il dea acestui loc . Raul Rogue B and B ? Raul Moose B and B ? B and B a bunicii ?
- Ma auzi ?
Tonul ascutit al maca-sii o intrerupse din ganduri .
- Imi pare rau , era ceva pe linie . Ce spui ?
- Scott si-a obtinut promovarea , spuse doamna Thompson . Dupa o surta pauza , mama ei adauga : Este tanar pentru un locotenent - colonel .
- Imi pare bine pentru el , spuse Whitney cu sinceritate .
Scott fusese primul candidat la insuratoare pe care mama ei il facuse sa defileze prin fata lui Whitney . Era un Adonis cu parul blond , ochi albastri si umeri lati . Si era chipes - un barbat care se potrivea oriunde .
De ce nu se indragostise de el ? Uneori nu se intelegea pe sine ... ea vroia pe cineva cu totul special .
Se intreba daca va recunoaste aceasta persoana speciala ... daca va aparea vreodata . Mama ei crezuze ca gasise barbatul potrivit - de patru ori . Acest fapt o facea pe Whitney sa fie prudenta in privinta iubirii . Partea cu indragostitul era cea mai grea . Vroia o dragoste care sa dureze in timp , asa ca a bunicilor ei .
- Noi am fost la Casa Alba noaptea trecuta - o receptie pentru noul ambasador la Natiunile Unite , zise mama ei .
Ultimul sot al acesteia , generalul John G. Jones , fusese mutat la Pentagon cu cateva luni in urma .
Whitney murmura din cand in cand cate un "Îhî" in timp ce maica-sa insira intreaga lista a oaspetilor , inclusiv locul fiecarui invitat in societate si imbracamintea fiecarei femei .
Usurata ca era in afara manevrelor sociale si politice ale capitalei natiunii , Whitney nu era deloc interesata in acel decor . Mama ei parea sa nu accepte ideea . Ii telefona saptamanal sa ii spuna capoasei ei fiice ce pierdea . Strategia nu tinea .
O miscare in camp atrase privirea lui Whitney . Puse lista deoparte si se apleca spre fereastra . Inima ii tresari cand se uita cu atentie la ranch-ul abandonat din apropiere . El . Din nou .
