In podul casei am o cutie veche cu jucariile mele de cand eram mica . Jucaria mea favorita era un urs de plus , dar in cutie mai era si un iepuras de plus cu blana alba , ochii sai erau ca niste smaralde si nasul era roz.
Pana cand sa ma duc la scoala, toti trei eram cei mai buni prieteni. Acum este ultima data cand iî mai vad pt . ca am decis sa le donez unor copii sarmani deoarece am vrut ca si alti copii sa se bucure de ele . Le-am luat in brate si mi-am luat la revedere de la acestea. Dintr-o data m-a cuprins tristetea si am inceput sa plang. Atunci am realizat ca iubita mea copilarie s-a dus , dar mi-am dat seama ca jucariile nu sunt doar un simplu obiect , ci sunt o parte din viata ta si nu se vor uita niciodata amintirile petrecute cu jucariile .
Pentru ca astazi este 1 iunie ( ziua copilului ) , am scris aceasta poveste pt. adolescenti si adulti deoarece am vrut ca acestia sa nu uite niciodata amintire si frumusetea COPILARIEI !
Sfarsit !
