2 Decembrie, o nouă zi de munca pentru Fabiola. Nu se plângea, îi plăcea ceea ce făcea, doar ca era totul prea monoton. Cofetărie și acasă. Nu lucra pentru că ducea lipsă de bani ci pentru că se plictisea acasă. Tatăl ei avea o afacere cu cai, îi creștea și apoi îi vindea. Tatăl ei avea o pasiune pentru cai,mai ales caii sălbăticii, se implica de multe ori în dresarea lor. Avea câțiva cai de rasă cu care participa deseori la curse.
Se ridică de pe patul moale și pășește pe parchetul rece spre baie. Se dezbracă de rochia de mătase cu care dormise și intră in cadă. Își aplicase gelul de dus pe piele, mirosea a trandafir sălbatic, iubea trandafirii.
Apoi își spală parul de culoarea abanosului.Terminase baia relaxantă, dar nu ieșea din cadă, stătea și se gândea la viața ei. Nu avuse o viață prea palpitantă până acum, mama ei murise când avea 4 ani, de atunci Olga avusese grijă de ea, tatăl ei nu s-a recăsătorit, dar din câte observa ea îi cam sclipeau ochii după Olga. Olga era o femeie frumoasă, blândă, cu ochii ciocolatii, parul șaten și lung și cel mai frumos accesoriu al ei, zâmbetul. Mai avea un frate, Fabio. Nu stătea prea mult pe acasă, de cele mai multe ori era cu iubita lui, Julia, o fată frumușică cu corp frumos dar caracter ieftin. Erau de 2 ani împreună, Fabio o iubea enorm de mult, dar nu putea spune același lucru și despre Julia, nu se băga știa că l-ar fi rănit pe Fabio așa că îl lăsa să-și dea singur seama.
Ieșise din baie cu un prosop înfășurat în jurul corpului și se îndreaptă spre dulap, își alese o pereche de blugi și un maiou colorat. Își uscă părul, își încălță pantofii și coborâ jos. În bucătărie era Olga care spăla vasele și Richard, tatăl ei care sorbea ușor dintr-o ceașcă cu cafea urmărind-o pe Olga cu atenție.
—Bună dimineața, tată, Olguța! Salută respectuos și deschise frigiderul luând sticla cu lapte și cerealele
—Bună, scumpo! Ce faci azi? Întreabă tata.
—Bună, puișor! Vrei să mănânci ceva anume?
—Nu, Olguța. Păi o să mă duc la cofetărie, după acasă. De ce tată, ai treabă cu mine? Se așezase pe unul dintre scaunele de la masă și începu să mănânce cu poftă din cerealele cu lapte.
—Da. Am angajat pe cineva, pentru a se ocupa de noii cai și o fată pentru a o ajuta pe Olga și pentru a avea grijă de florile din grădină. Vreau ca tu să le faci contractul de munca și să semnezi în locul meu,dacă poți, bineînțeles.
—Sigur, tată. O să o sun pe Hildegard și o să îi spun că nu pot veni azi.
—Bine, Fabiola. Eu mă duc să le zic că pot veni, îi trimit în biroul meu. Pa scumpo, pa Olga
Se ridică de pe scaun și pornește spre biroul tatălui ei. Deschide ușa și intră, se așează pe scaun și observă două dosare,le deschide și completează câteva rubrici lăsând loc liber la celelalte.
Ia telefonul și formează numărul lui Hildegard. Suna de câteva ori și la al treilea bine răspunde :
—Cofetăria Euforia, cu ce vă putem ajuta?
—Hei Missty, sunt eu, Fabiola. Vreau să-i transmiți lui Emily că nu pot ajunge azi la muncă.
—Defapt, și eu am un mesaj pentru tine, de la Emily. Mi-a zis să te anunț că ești concediată. Suntem prea mulți angajați. Uite, oricât de mult mi-ar plăcea să stam de vorba, nu am timp. Pa.
Nu apucase să îi răspundă la salut căci fata închise. Îi părea rău că-și pierduse locul de muncă, îi plăcea să facă prăjituri cu Bernard, patiserul.
Două bătăi în ușă iau tulburat gândurile.
—Intră. Spuse tare și clar.
Două persoane intraseră in birou,mai exact o fată de vreo 19 ani, brunetă, ochi căprui, înaltă și îmbrăcată cu un tricou negru și o pereche de blugi spalăciți. De după fată era un bărbat la vreo 25 de ani,bine făcut, șaten și înalt. Era îmbrăcat cu o pereche de blugi albaștri, un maiou negru și cu o cămașă albastra,in picioare avea o pereche de cizme tip cowboy și pe cap avea o pălărie.
—Luați loc, vă rog! Se așează pe scaune iar Fabiola cauta foile pentru contract.
Se ridică de pe scaun și întinde mâna către fată
—Fabiola Blanco, încântată!
—Esmeralda Gallardo, asemenea. Îi strânse ușor mâna și zâmbi, îi plăcea noua ei șefă. Privi în dreapta ei și observă că bărbatul o privește intens pe Fabiola. Sper să ne înțelegem,și își afișa un zâmbet cald.
—Desigur. Îi răspunse cu același zâmbet cald, se întoarce spre bărbat și ii întinse mână. Fabiola Blanco, încântată.
Bărbatul îi luă mâna și simțise o electricitate nesimțită de nici unul dintre ei îi sărută mâna și o privi direct în ochi.
—Arturo.
Amândoi se uitau unii în ochii celuilalt, rămăsese așa câteva secunde bune până bruneta îi întrerupse.
—Când putem începe?
Cei doi își dăduse drumul la mâini și au întrerupt contactul vizual, se așezase înapoi pe scaune și reflectă asupra întrebării puștoaicei.
— De azi dacă se poate. Le dăduse foile pentru completare și observa că tatăl ei avea o mică poză, pusă în rama cu ea și mama ei când avea 3 ani.
Își dorea ca mama ei sa fie lângă ea, să îi dea sfaturi, să facă împreună plimbări prin grădină, să îi fie alături atunci când își va găsi alesul.
Gândurile îi fusese tulburate de o voce care o striga, era Arturo.
O atrăgea acest bărbat, atunci când îi sărutase mâna simțise ușor firicele de electricitate. Era un bărbat, în adevăratul sens al cuvântului. Avea mușchi, o privire pătrunzătoare și o voce groasă, dar cu o tentă sexy.
Își duse privirea către cele două persoane și realiza că se pierduse ceva timp printre gânduri.
—Vă rog sa mă scuzați, nu eram atentă. Le luă foile și semnă contractul.
Citi de pe fiecare foaie, dar ceva îi atrase atenția.
Arturo Gallardo, se uită din nou pe foaia fetei și sesiza că cei doi aveau același nume.
Se incruntă pentru câteva secunde, oare cei doi sunt căsătoriți?
✳✳✳
Bună! Sper că va plăcut. Îmi cer scuze pentru greșelile de scriere și punctuație,le voi edita pe parcurs.
La media e Fabiola, jucată de către Ana Lorena Sanchez.
