Mulți dintre voi ziceți ca sunt o fată normală,dar niciunul nu mă cunoaște cu adevărat. Niciunul nu știe cu adevărat povestea vieții mele.
Sunt orfană. M-am născut pe 21 mai in New York. Numele meu e Janette și am fost adoptată la vârsta de 1 an și două luni.
Parinții mei...😢...ei au murit la două zile dupa ce eu m-am născut. Au murit in chinuri groaznice...incă imi aduc aminte cum imi povestea bunica...eram mică,nu ințelegeam,dar înainte sa fiu adoptată,bunica mea,Olga,a scris o scrisoare...a scris-o deoarece ea iși presimțea moartea.
Bunica mea,avea cancer*Dumnezeu s-o odihnească în pace*. Simțea că va murii,așa ca a scris o scrisoare,pe care eu,am gasit.o astăzi,la vârsta de 16 ani.
,,-Știu ca aveai nevoie de ei...,dar nu am putut să fac nimic pentru a împiedica moartea lor. Îmi pare rău... Eu,nu mai am mult timp...fata mea,nu uita ca eu și părinții o să te veghem de acolo,de sus. O să te ferim de fiecare căzătura,fiecare lovitură. Și cand vei vedea că mereu vei fii protejată...îți vei da seama că noi am fos acolo.
Această scrisoare va ajunge la tine la momentul potrivit,zic asta pentru ca știu ca vei plange sau dimpotriva...te vei bucura ca ai găsit in aceasta scrisoare cuvintele mele.
Te iubesc nepoato,Dumnezeu fie cu tine!"
Asta am găsit in acea scrisoare. M-am inchis in camera mea și am inceput să plâng,nu știu..nu știu daca de fericire sau de tristețe,tot ce voiam atunci era să uit...să uit de modurile inexplicabile in care au murit părinții mei biologici. Pe când,parinții care m-au adoptat (Ella si Jonah) voiau să fie lângă mine...stăteau la ușa camerei mele...dar eu nu le-am deschis. După 3/4 ore cobor jos la partier si ii vad foarte speriați.
Nu știam ce se intampla,i-am intrebat. Mi-au zis așa.
"-Ia loc și bea ceaiul asta ,vei avea nevoie de el după ce vei auzii acum..."
Va continua ...
