Ai putea trai stiind ca parintii tai au fost ucisi ? Si ca tu ai vazut totul ? prin asta trece Shadow, o fata de 17 ani, din Northville. Odata cu moartea unicelor persoane ce o sprijineau in stilul diferit pe care il adoptase,ea si alege viata...
Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Cu cat crezi ca cunosti mai bine o persoana ,cu atat iti dovedeste ca nu stii nimic. Oamenii-s fiinte macabre copile, cu masti si vise spulberate-n intuneric ,alaturi de speranta ca ceva o sa se schimbe si ca norocul apare din intamplare in viata unora si dispare la nevoie. Esti rezultatul propriilor alegeri ,dar daca nu conteaza ce alegi,ce te poti considera ? o papusa sau o victima a sortii ? am fost calcata in picioare de viata pana cand nu mai era nimic de distrus,pana cand desi eram cu inima si orgoliul in genunchi ,m am ridicat, am renuntat la orice facea parte din trecut si am inceput sa fug spre ceea ce ma poate face puternica. Inca nu pot uita ziua aceea , 24 februarie, ningea ,iar parintii mei aveau liber ,ceea ce insemna ca incercam sa ii conving sa mergem la patinoar ... dimineata cobor la micul de jun, dar pe blatul bucatariei era urcata mama sarutandu-se infocat cu tata < eu la 14 ani ,credeam ca e scarbos sa faca asta > si totusi,ei sarbatoreau de Dragobetele romanesc, inca un an adaugat la casnicia lor ,acum as da orice sa retraiesc clipa aceea din nou ,dar e imposibil , asa cum am spus,am mers spre patinoar , insa drumul era alunecos,curbele stranse, si o masina venea din fata... ultimul lucru pe care il vazusem lucru pe care l am vazut a fost cum tata a sarutat o scurt pe mama, a luat o de mana, si mi a pus centura in timp ce se intinsese sa ma sarute pe frunte ,. m am trezit langa o masina in flacari, tata era la 10 metri de mine,intr o balta de sange ,cu fata desfigurata si cu hainele sfasiate. pe mama nu o vedeam,si durerea era prea mare daca incercam sa ma ridic,insa am vazut cu coada ochiului o dara rosie cu mici bucati alb,in unele locuri ,si,mai departe ,mama, nu am reusit sa ma apropii de ea , sa o vad pentru o ultima oara, insa singurul lucru de care eram sigura, era ca acele bucati albe nu erau din cauza zapezii.
Niciodata nu voi putea uita acea zi ,acele sentimente, depresia de dupa, amintirile ce ma inconjurau in casa si imi faceau singuratatea si mai dureroasa. singura "raza de lumina" era Hope, si nu glumesc,ea a reusit sa accepte toate starile prin care am trecut si mi a oferit sprijinul sau sincer. abia mai tarziu a aflat ca participam si la curse de masini , aveam,din asigurarea de sanatate a parintilor mei, destul de mult incat sa mi permit petreceri sau alte lucruri,insa in casa mea nimeni nu intra si nu erau date petreceri . am intrat in mafie la 16 ani,dupa ce mi am revenit din depresie partial , am inceput sa lucrez cu ei , transporturi , sau chiar ma trimiteau sa iau banii pe droguri . in doar 2 ani, am ajuns destul de aproape de sefi prin modul in care lucram, dureros, rapid,dar eficient,iar Hope stie doar o parte a lucrurilor, desi ne cunoastem de mai bine de 10 ani .
Si inainte sa uit , nu cred in dragoste, nu cred ca ce au trait parintii mei mi se poate intampla si mie. desi multi au incercat,cel mult am simtit mila ca faceau orice ca sa mi fie in capricii si nu erau capabili sa ma "dea peste cap " sau alte tampenii pe care mi le spune zilnic Hope.
