Paradise ►Z.M

Capitolul 2

E prima zi de lucru iar Emily, asistenta sefa imi explica regulile si sarcinile pe care le voi avea de facut cat voi lucra aici. Eu imi molfai guma plictisit si pe jumatate adormit. Felul in care imi vorbeste Emily nu ma ajuta. Nici nu pare o persoana foarte impunatoare. De ce ar numi-o cineva asistenta sefa? E o fata micuta de statura cu fata prea alba si culoarea buzelor de un roz pal. Poarta o camasa albastra si o fusta neagra, cu pliuri ce ii trece cu o palma peste genunchi. Peste are un cardigan crem ce ma duce cu gandul la orele de matematica din liceu din cauza dungilor negre. Este scunda, imi ajunge pana la barbie. Pare asa firava incat cred ca daca as atinge-o ar cadea sau s-ar sparge ca un bibelou in o mie de bucatele. Incerc sa fiu atent la balivernele ei despre fixative si prezentari de moda, care din punctul meu de vedere sunt doar niste porcarii, dar simt cum cravata asta ma incomodeaza si ma tot foiesc. Ma simt asa ciudat...Port un costum imprumutat de la un prieten al lui Louis, si pantofii vechi ai bunicului meu. Pantalonii imi cad de pe mine iar cravata ma strange. Ce a fost in capul meu cand am ales sa ma angajez aici?
-Scuza-ma? sunt trezit de vocea a lui Emily. Ai auzit ce am spus?
-Mhm, sigur ca da. Ii zambesc desi nu am ascultat-o mai deloc.
-Aici ai lista cu ce ai de facut azi. Gigi te asteapta la parter. Analizez fugitiv lista si ma incrunt cand vad in ce constau treburile mele. Du-te cu Gigi la cumparaturi la 12.00, fa-i cafeaua cu lapte la 15.00, Du-o pe Gigi nu stiu unde...Dar ce sunt eu? Cand ridic privirea Emily deja plecase asa ca imi aranjez putin parul si imi iau cheile de la noul Range Rover, pe care se pare ca il voi conduce cat voi lucra aici, atunci cand o voi plimba pe domnisoara "timpul inseamna bani", si cobor.
Ma asteapta jos intr-o rochie neagra cu maneci scurte aurii, machiaj perfect si parul prins in coc. O privesc cum isi schimba culoarea rujului, din maroniu in roz deschis. E chiar foarte frumoasa si...
-Zayn! Ai intarziat. Te astept deja de 5 minute. Trebuie sa plecam. NU STA ACOLO, GRABESTE-TE!
E frumoasa si enervanta.
Ii deschid usa masinii iar eu ma duc pe partea soferului. To drumul sta cu telefonul in mana iar eu nu ma pot opri sa nu o privesc.
Dupa ce ma taraste prin toate magazinele si ma pune sa car o gramada de pungi cu haine se opreste la o cafenea pentru a se odihni. Eu insa sunt atras de un ceas rolex auriu ce stralucea in vitrina unui magazin. Raman mut cand ii vad pretul, 500 de dolari. Atat costa viata mea. Nu o sa am asa ceva niciodata. Ma intorc putin dezamagit cand Gigi ma striga.
-Vino, am gasit un magazin dragut. isi impreuneaza palmele si le pune sub barbie, chicotind de bucurie.
Astept pe o canapea moale, din piele, cat timp ea probeaza diferite tinute si defileaza pe aici. Ieri pe vremea asta as fi fost la vreo petrecere cu Louis si multe fete, nu aici asteptand ca prostul dupa o obsedata de haine scumpe. Oare el se distreaza? Imi scot telefonul si ma gandesc sa il sun. Imi raspunde la al doilea ton.
-Zaaaaaayn amiceee. Ce faaci?
E beat.
-Hei Louis. Sunt bine. Ma gandeam sa vad ce faci.Cat ai baut? ii spun inca gandindu-ma la ceasul de mai devreme.
-Pai sunt la o pe-petreceree. Nu te aud foarte bine. Salut-o pe Geo-Geogi-gia, Georgia din partea mea. tipa in telefon si sughite.
-Pe Gigi. il corectez.
-Si pe ea. Zambesc dupa care imi inchide. E asa idiot cand se imabata.
Ma trezesc cu o Gigi Hadid ce defileaza in fata mea intr-o salopeta aurie, mulata si evazata in partea de jos. Acum incerc sa-mi adun fata de pe jos. Este pur si simplu superba, arata ca o sirena moderna, extrem de... sexy.Ma intreaba cand vede ca ma holbez la ea:
-Cum arat?
-E-esti frumoasa. ma balbai eu, nestiind ce sa spun. Se stramba la auzul cuvintelor mele.
-De acum inainte merg cu Emily la cumparaturi.
-Ce vrei sa spui?
-Ea nu imi spune ca sunt frumoasa. Astea sunt dulcegarii ale barbatilor. Ea imi spune exact ce trebuie. Din punct de vedere profesional. Daca ar fi aici mi-ar spune daca culoarea asta ma prinde sau nu, daca imi face talia subtire si alte lucruri pe care tu oricum nu le intelegi. imi spune sec.
-Deci vrei sa spui ca eu nu pot vorbi ca un profesionist despre felul in care arati?
-Exact asta vreau sa spun. Se uita fix in ochii mei, ca si cum ar avea raze laser si ar vrea sa ma ucida.
De ce trebuie sa fie asa? Tot am impresia ca nu ma suporta.
- Pai,imbaracata asa, cu buclele mari si machiajul simplu care iti scot in evidenta frumusetea naturala, si cu sandalele cu tocuri pe care numai un supermodel ca tine ar putea merge cu atata lejeritate, vei face senzatie pe strazile din New York. Personal, cred ca e o tinuta care iti pune corpul in valoare, te face sa arati mai inalta si mai supla, mai sexy. Ii spun dintr-o rasuflare, vocea mea fiind mai mult o soapta la sfarsit.
Ma priveste perplexa. Sincer sa fiu, nici eu nu stiu de unde am scos cuvintele alea. Cred ca pierderea timpului cu un model de top ma afecteaza psihic.
-Impresionant, Zac. Chiar impresionant. Nu credeam ca esti in stare sa spui asa ceva. Remarcile tale cu privire la machiaj au sunat destul de bine. Doar ca mi-ai spus ceva de strazi? Asta nu e o tinuta de stada Zayn. Dar nu-i nimic. E bine ca progresezi din prima zi. Mai ai de lucrat pana sa ai toate aceste detalii la degetul mic. imi spune afisand un zambet mandru.
-Multumesc. Cred ca incepe sa-mi placa pe aici. Daca mi-ai spune si numele corect poate ca maine dimineata nu as mai sta 20 de minute sa ma gandesc daca sa vin sau nu la serviciu. zambesc sa o amagesc. Ea insa se apropie periculos de mult de mine si imi spune mijindu-si ochii si zambind in coltul gurii:
-Nu-ti face iluzii. Dupa cum am spus, mai ai mult de munca. Dupa care se intoarce brusc si imi da cu parul in fata. Bun, ce a fost asta? Incerc sa realizez ce s-a intamplat. Gigi imbracata intr-o salopeta superba, eu comentandu-i tinuta, apoi facand glume despre numele meu, si viitorul meu ca profesionist in ale modei. Clar sunt obosit.
-Acum hai sa facem ceva cu costumul tau. imi spune dupa ce iese din cabina de proba.
-Ce are costumul meu? Ma examineaza din cap pana in picioare.
-Prefer sa nu raspund. Urmeaza-ma.
Asta si fac.
Ma opresc cand o vad intrand intr-un magazin unde scrie cu litere mari "VERSACE".
-Hai intra. ma indeamna.
Imi alege cateva costume si ma trimite la probat. Cand ies, o vad nerabdatoare din cale afara. Ma observa si face ochii mari. Ma analizeaza cateva secunde. Ma uit si eu in oglinda si tot ce pot sa spun e "Wow". Asta sunt eu? Arat atat de diferit.. fata de eu, cel de zi cu zi. Cred ca ultima data cand am purtat un costum, in adevaratul sens al cuvantului, a fost cand aveam 10 ani, la inmormantarea bunicului. Ma simt inca destul de ciudat si nu stiu cum sa reactionez. Caut subtil o eticheta sau ceva unde as putea sa vad pretul. Stiu ca este foarte scump, iar eu n-am nici un ban.
-Nu te uita la pret, Zayn. Arati uimitor. Il cumparam. imi spune cu zambetul pana la urechi.
-Dar.. eu nu am nici un ban..
-Considera asta ca un cadou... de "bine ai venit in acest paradis al modei". Acum vino. Mai avem multe de facut. imi spune si ma ciupeste de obraz.
CE A FOST ASTA? Intai imi face cadou un costum de sute de milioane de dolari iar acum glumeste asa?
Nu pot spune ca nu mi-a placut, insa, cred ca a innebunit. Da, sigur a innebunit.
Ies din magazin inca ametit din cauza celor intamplate, si o urmez pe Gigi la masina, asteptand sa imi spuna unde sa o duc. Inca nu sunt de acord ca ma foloseste ca pe un caraus, dar cred ca as putea face ceva in privinta asta.
.
.
.
.
Dupa un secol postez si eu. :))
E naspa, stiu..