Ia-mă cu tine!

Capitolul 22.

A privit-o intr-un mod mult prea ciudat, nestiind cum sa raspunda sau daca ar fi bine sa o faca.

- Nu trebuia sa va deranjati, dar va multumesc pentru cadou. Se pare ca inca iti amintesti de educatia pe care ti-am dat-o. Macar a mai ramas ceva bun la tine. A afirmat, atintind-o si pe Rose.

Ea se foi usor pe scaun, simtind cum starea de nervozitate apare din nou. Asta ar fi fost un mod subtil de a o jigni, dar ce ar fi crezut? Ca Rose nu e buna pentru el. Mereu crezuse asta, si acum era putin mandra ca fata care parea inocenta la prima vedere, nu a reusit sa-i transforme fiul intr-un oarecare.

- Va las, dragilor. Vad ca Rose nu se simte prea bine. Ai tu grija... Poate o sa pot sa tin si eu o conversatie cu ea pana la sfarsitul petrecerii. Surase, neputand sa se abtina din a o ataca.

Rose se ridica de pe scaun, mergand spre una dintre mese, impreuna cu Mike care nu vroia s-o lase singura. O prinse usor de mana, conducand-o spre masa aranjata special pentru familia lor. Isi vazu numele pe un cartonas si fara sa spuna ceva, se aseza pe scaun si isi sprijni coatele pe masa. Se parea ca toata seara va sta cu Mike si cu parintii lui, atat si cu inca cativa membrii.

-. Manierele, draga! Aceasi voce, o facuse sa-si retraga coatele de pe materialul fin ce acoperea masa.

Se abtinu cu greu sa nu apuce furculita, cutitul fiind deja o arma prea buna. Nu vroia ca mama lui Mike sa stea langa ea, dar cartonasul fu pus intentionat. Era ceva de asteptat sa fi pus ceva la cale.

- Nici eu nu te plac asa de tare, dar macar sa incercam de dragul fiului meu. Ce zici? O intreba pe Rose, aranjadu-si rochia ca sa nu se sifoneze.

- Cum doriti. A reusit sa spuna, fiind putin usurata atunci cand mai multi invitati isi facusera aparitia.

Cei care misunasera pana acum prin sala, si-au preluat locul la mesele lor, scaunele fiind deja ocupate. Zambi atunci cand socrul ei ii arunca o privire incurajatoare, facand-o sa nu se simta atat de singura pe cat era.

- Si cum va descurcati? Intreba Adele, aplecandu-se putin in fata pentru a putea sa-l vada pe Mike.

- Binisor. A raspuns inaintea lui Rose, facand semn unuia dintre chelneri sa vina spre el.

- Binisor? Cum asa?

- O ducem bine, mama. Modest si bine. Tot ce ne trebuie atata timp cat suntem fericiti, nu avem nevoie de altceva. I-o taie Mike, prinzandu-i din nou mana lui Rose, dar de data asta o du-se sub masa, unde o stranse usor.

- Asta vroiam sa aud. Zambi mama lui Mike. Nu putea sa-si arate fericirea pentru ca nu era. Nu se astepta ca tocmai fiul ei sa ii vorbeasca asa.

La masa lor si-au facut aparitia mai multi invitati. Rose s-a ridicat asa cum facuse si Mike. O femeie de varsta mijlocie ii lua pe toti patru la rand, sarutandu-i pe fiecare obraz. Rose facu cunostinta cu ea si se simti asa de bine sa-i vada dragostea care o oferea tuturor. O chema Leah, iar pe barbatul ei Michel. Acum erau sase, dar la masa mai erau loc pentru inca patru persoane.

Citi numele de pe cartonase de mai multe ori pana le retinu. Langa ea trebuia sa stea un barbat, Yrrah, al carui nume il gasi atat de ciudat, dar pana sa vina, ii tinea locul Mike care ar fi trebuit sa stea langa o fata pe nume Gessica. Ultimele doua locuri trebuiau sa fie ocupate de iubita lui Yrrah din cate intelese, pe nume Melissa si de un verisor foarte apropiat familiei, Louis.