Încercarea destinului ( Vol 2 )

Totul pare în regulă...pare.

Mă ridic nervoasă din pat, iar din viteză lovesc patul cu degetele de la picioare. Înjur zdravăn așezându-mă jos pe podea lovind cu pumnul în saltea. Îl înjur pe Roberto și mafia. Eu, ca mâna conducătoare a două mafii cred că am dreptul să dorm până la amiază. Ies din camera mea gândindu-mă la programul pe ziua de astăzi. Am multe de făcut. Cobor scările, iar jos mama mă așteaptă cu o cană de cafea fierbinte și delicioasele ei fursecuri de casă.

-Ce s-a întâmplat, dragă ? întreabă mama zâmbind.

-Roberto. zic sec.

-Te iubește. zice chicotind.

-Te pregătește. Noi am cam îmbătrânit. zice tata.

-Glumești ? În prima zi de școală, fetele au crezut că ești iubitul meu. Înțeleg de ce e geloasă mama din când în când. zic zâmbind la privirea periculoasă din partea ei.

Mama e o persoană superbă. Ar putea participa la petrecerile în pijamale făcute la facultate . Semănăm ca două picături de apă. Uneori suntem confundate de colegele mele băgăcioase. Am putea fi surori. Dacă nu ar exista buletinele noastre. Desigur, tata nu o poate confunda cu nimic în lume. Ar recunoaște-o dintr-o mie. Mă bucur că se iubesc atât de mult.

-Unde trebuie să mergi azi ? întreabă tata scoțându-mă din transa gândurilor.

-Nu ai uitat ceva ? îl întreb.

-Nu. zice sec.

-Aaaa. murmur eu.

-Crezi că aș uita de ultima ta zi de facultate ?

-Nu. răspund repede.

-Dar ai crezut. zice el zâmbind.

-Puțin. Aveți și altele pe cap înafara mea. zic uitându-mă în altă parte.

-Cum ar fi fratele tău nechibzuit. Trezește-l și pe el. zice tata serios.

Mă întorc pe călcâie bosumflată. Ajunsă la ușa dragului meu frate, încep să bat la ușă. După cinci minute îl aud strigând să dispar. Ce tupeu pe el. E mai mic decât mine cu 7 ani și mă scoate din sărite. La 16 ani să ai atâta tupeu ? În fața părinților e un dulce. Doar eu știu cât e de oribil. Și trebuie să suport. Am întrebat-o de mai multe ori dacă nu cumva, Doamne ajută, e adoptat. De fiecare dată răspunsul e negativ. Din păcate nu pot scăpa de el. Mai tare decât asta ? Acum o lună, când nesuferitul a împlinit 16 ani a aflat de mafie. Motivul ? Roberto crede că ne-ar prinde bine un bărbat în frunte. Carol, bărbat ? O minciună mai tâmpită ca asta nu am auzit ! Dar revenind în prezent, idiotul de frate-meu trebuie să se trezească odată cu mine, dacă nu îl las acasă. Ce mă bucur că depinde de mine măcar puțin. Mai bat odată în ușă strigând că intru.

Ce dezastru e în camera inteligentului ! Cutii de pizza, ambalaje și haine aruncate peste tot.

-Acum înțeleg ce a vrut să zică mama cu dezastrul din partea asta a casei. Sub hainele tale cred că ar putea trăi o colonie de șobolani, iar aerul e imposibil. Porcule, dacă nu te ridici din pat, plec fără tine. Mă auzi ? strig la el.

-Ai trecut de prag. Nu ai voie. Eu nu intru în camera ta. țipă el.

-Plec fără bărbatul mafiei dacă nu te ridici acum !

-Bine, bine, țăcănito. spune el ridicându-se din pat.

Cred că încă visa cu ochii deschiși, deoarece s-a împiedicat de pătură și a căzut pe burtă. Am început să râd cu poftă, dar râsul mi-a rămas în gât văzându-l ridicându-se în picioare cu o cutie de pizza lipită de piept.

-Yach. Ce grețos ! Camera ta e un pericol biologic. Nu intri în dragul meu Mercedes așa, clar ? Mă duc jos, iar tu, purceluș, vei face un duș rapid. zic și ies din camera lui.

Doamne, ăsta nu rezistă mai mult de o lună. La prima lui misiune va fi mort. Aproape că îmi pare rău. APROAPE.

Frățiorul meu drag s-a prezentat destul de repede, iar tata a ales să vină azi cu noi.

M-am bucurat enorm când am ajuns la sediu, deoarece în față erau parcate două mașini Audi R8 cenușii foarte cunoscute pentru mine. Marco și Roberto se puneau la curent cu cele întâmplate în lipsa lor. A fost ideea mea să își ia o vacanță.

-Ralu ! Ce ne bucurăm că ne-am întors ! Locul ăsta arată chiar bine ! spune Roberto.

-Nimic nu arde, e încă întreg. Te-ai descurcat foarte bine. Suntem mândri de tine. zice Marco.

-Deci, vă puteți duce mai des în vacanță. completez eu repede.

-Poți fii sigură ! Ce bine ne-am simțit ! Dar nu putem lipsi prea mult. Dacă apare altă mafie ? întreabă Marco.

-Plus că nu puteam lipsi de la antrenamentele lui Carol. zice Roberto.

Chiar atunci a intrat pe ușă tata însoțit de Carol. Au început să vorbească diferite chestii legate de vacanța lor.

-Raluca, ești atentă ? întreabă tata.

-Scuze, scuze. M-am pierdut printre gânduri.

-Îl vei escorta pe fratele tău la liceu. zice tata.

-CE ? De ce ? țip eu.

-Mafia rusească a intrat în activitate. Nu știm încă cine conduce sau de ce e în stare.

-Mafia rusească !?

-Da, cei din povestea mamei tale.

-Mafia lui Igor ? Personajul negativ din poveștile zise de mama când eram mică ?

-Da. Acel Igor. zice tata sec și iese afară.

-Știi prea bine că Alfonzo nu l-a suportat pe Igor. Nu îl băga în seamă. zice Roberto.

-Iar eu devin doica lui Carol ? întreb nervoasă.

-E fratele tău mai mic. spune Marco.

-Pot să am grijă de mine și singur. spune Carol.

-Dar eu nu pot să obiectez ? spun eu.

-Nu. Nici unul nu are nimic de comentat. spune Roberto.

Clar ! M-am ales cu o nouă misiune. Dădacă pentru idiotul de frate-meu.

A doua zi, am intrat din plin în antrenamente. Roberto îl chinuie pe Carol la maxim. Prostul de frate-meu e mai tembel decât credeam ! Și eu m-am speriat prima dată când am pus mâna pe un pistol, dar el e hilar. E a cincea oară când trage și tremură ca o salcie plângătoare.

-Nu vei agăța nici o fată dacă faci pe tine la fiecare glonț. strig la el bufnindu-mă râsul.

-M-am săturat ! strigă Roberto, iar eu și Carol ne uităm șocați la el.

-Adică ? întreb încet.

-M-am săturat de amândoi ! De acum tu, Raluca, îl vei antrena pe fratele tău. Clar ? țipă Roberto și iese afară.

-Hai ! Ai pauză ! Îi trece până mâine. Așa face mereu când îi sare muștarul. Acum mă antrenez eu, privește și învață. zic calmă privindu-l pe Carol.

Cât eu m-am antrenat cu Siliano, un tip negru, uriaș, cu fața pe jumătate distrusă de o cicatrice obținută într-o luptă cu un mafiot rus, Carol nu a făcut altceva decât să citească. Poate nu îl urăsc așa tare. Tocmai de aceea îmi fac griji. Mai mult e atras de cărți de IT decât de fete ! Tocilarul !