De acum eu fac jocul!

Capitolul I partea 1.Un inceput.

Eram o fata obisnuita. Eram clasa X , eram prima pe clasa, ratata liceului, nimeni nu vroia sa vorbeasca cu mine. Si cu toate astea ma simteam destul de bine. Dar cand ceilalti isi bateau joc de mine, eu nu le ziceam nimic ... cu lacrimi in ochi plecam mai departe. Eram o fata frumoasa , gingasa , plina de viata , sincera , intelegatoare si foarte iubitoare. Eu am o sora ,Lara care era mai mare decat mine.

Mama a murit intr-un accident de masina, iar tatal meu este la inchisoare, traiesc doar cu bunica mea. Fiind foarte batrana nu vroiam sa o supar, asa cum facea Lara. Intr-o seara cand veneam de la liceu, mi-am facut un prieten adevarat, singurul meu prieten , il cheama Max si s-a mutat de curand in cartier cu mine.

~Dupa un an!~

Trecuse aproape un an de cand eu si Max eram cei mai buni prieteni. Dar intr-o zi, am avut "cea mai proasta zi din viata mea"! Pentru prima oara in viata mea , am intarziat la prima ora. La a doua ora am luat primul meu 6 la Romana. Si pentru ca asta nu era de ajuns, la ora de sport majoretele, impreuna cu colegele mele de clasa isi bateau joc de mine. Cand doamna profesoara a vazut ca fetele erau rele cu mine,ne-a pus pe toate sa facem trei ture de teren. Dar ele s-au gandit sa imi faca ceva , asa ca atunci cand faceam turele de teren una dintre fete ma tinea de vorba , iar cealalta mi-a pus piedica.

Bufffff..... Si am cazut , in cat mi-am scrantit piciorul drept. Macar mai aveam o ora si plecam acasa. La terminarea orelor era intunerc. Trebuia sa plec singura acasa ,in acea seara, insa strada pe care trebuia sa o iau ca sa ajung la gara , era plina de politisti ; se produse un accident acolo si nu dadea nimanui voie sa treaca. Singura strada ramasa pe care o stiam era pe langa un cimitir vechi. Asa ca nu aveam incotro, a trebuit sa o iau prin cimitirul acela. Eram asa de speriata, imi tot spuneam :

-Ce se poate intampla , e doar un cimitir! Foarte speriata am mers pe poteca din el. Am mers ,ce am mers , cand dintr-o data se auzi un fosnet. M-am speriat foarte tare!

-Eeeeh.... poate e doar vantul. Cand dintr-o data o persoana din intuneric era in spatele meu. Am incercat sa grabesc pasul, dar nu puteam mai mult de atat sa mearg , de oare ce eram lovita la piciorul drept. Persoana din spatele meu se apropia din ce in ce mai mai tare de mine. Am incetat sa ma mai uite in spate. Cand ,o mana rece imi cuprinde gatul , si ma lasa fara suflare. Lesinasem , eram prea speriata. Persoana misterioasa ma tarise in cimitir.

Dupa 10 minute,m-am trezit si cand am vazut unde sunt am inceput sa planga. Misterioasa creatura , nervoasa ma luase de gat si incepuse sa ma ...