Victim Of Ecstasy

Capitolul 8: Durere

Brook pov

Nu sunt mandra de tocmai ce-am facut. Incerc sa ignor vocea ce ma striga din urma, implorandu-ma sa ma intorc. Ma abtin si maresc pasul, vrand sa scap de aceasta tortura. Am incercat sa par dura, indiferenta, rea doar pentru a o departa de mine. Era singura cale ca ea sa se intoarca inapoi acasa. A trebuit s-o conving ca n-am nevoie de ea, ca n-o iubesc. Dar la dracu'. O iubesc din toata inima mea. Ea este cea mai importana persoana din viata mea. Simteam deja cum ochii deja incep sa mi se umezeasca, dar m-am abtinut din a plange, stergandu-ma deseori.

Cand am ajuns acasa, am intrat pe usa si-am incuiat-o. Priveam in jur. Casa era pustie...Era pustie fara ea. Asa cum era si sufletul meu acum. Puteam sa vad diferite amintiri cu ea in aceasta casa. Cum zambeste, rade, striga, plange...Sunt doar niste iluzii care ma amagesc. Toate acele amintiri...Am ramas doar cu ele acum. Privesc cu ochii goi imprejur. Picioarele mi se inmoaie, lasandu-ma usor, sprijinita de usa, pe jos. Lacrimile imi dau navala pe obraji. Eu imi acopar ochii cu mainile. Chiar daca doream in acest moment sa ma stranga in brate, sa ma sarute si sa-mi spuna "te iubesc", stiam ca era doar o dorinta nenorocita...Poate e mai bine asa. Ea va fi din nou cu familia ei. Eu voi fi singura.

Dupa o saptamana

Am inceput sa-i strang hainele si sa i le pun intr-un geamantan. I-am strans totul de la bluza pana la lenjerie. Intr-un moment de slabiciune, n-am mai putut rezista si i-am luat bluza in mana. Mi-am lasat usor capul, lasand matasea sa imi atinga obraji si mirosul parfumului ei sa-mi gadile narile. Acel parfum. Am simtit cum deja incep sa am fiori. Am lasat bluza jos si am tras fermoarul geamantanului.

Dupa 2 luni

Din cand in cand o mai vad dand roata in jurul bisericii din jurul casei mele. Incerc sa nu ma intalnesc cu ea. Ce i-as putea spune? Cred ca nici nu as mai avea curajul sa o privesc in ochi si sa-i spun "Imi pare rau. Te iubesc." ?! Ce dracu', Brook? Cine sa te mai creada acum. Faptul e consumat. Nu poti face nimic ca sa-ti poti indrepta greseala. Azi e duminica...Ma intreb daca s-a trezit, daca s-a dus la biserica cu familia ei...Nu, nu, nu! De ce ma gandesc la ce face ea? De ce nu ma gandesc la ce-ar trebuii sa fac eu azi? Azi va fi o zi productiva. Canapea, iata-ma ca vin!

21:37

Toata ziua am stat pe canapea, mancand chips-uri, pizza, pufuleti si popcorn. M-am uitat la telenovele spaniole, la documentare despre animale, la desene animate. In momentul in care am vazut cum o zebra e mancata de doi tigrii, am realizat ca mi se face greata si ca viata mea nu are sens..Dar mai mult imi era greata. M-am ridicat si-am inchis televizorul. M-am indepartat lasand canapeaua ingropata intr-un morman de pufuleti cu cascaval.

Am urcat sus in camera. M-am oprit in dreptul oglinzii. Mi-am tras usor gulerul din zona gatului. Inca mai aveam semne de muscatura pe gat. Am inchis ochii si mi-am amintit. Chiar daca era violenta si rea...Imi placea. Pentru ca era cu mine. Dar acum, am ramas doar cu aceste semne. Am tras gulerul si mi-am cuprins umerii. Incepusem sa tremur. M-am asezat pe marginea patului. Am luat un album din sertar si am inceput sa-l rasfoiesc. Pozele cu clasa erau esuate. Eu eram in coltul fiecarei poze...Imi priveam nenorocitii de colegi. Ma intreb cat de departe au ajuns. Sau daca au ajuns doar niste aurolaci care se drogeaza din pungi de plastic in parcarile bisericilor. La sfarsitul albumului aveam mai multe poze cu mine si cu Faith. Ne-am cunoscut la liceu. Ea era a 10 a , iar eu trebuia sa termin a 12 a. Da, am zis bine trebuia. Pentru ca nici acum nu am terminat-o.

Faith zambea in fiecare poza. Eu eram fata gothica, cu prea mult negru dat la ochi, aratand ca o vaduva, in timp ce Faith purta rochii colorate si inflorare. Ii placeau mult acele haine. Fara sa imi dau seama, o lacrima s-a  scurs pe obrazul meu, picurand peste poza. Am zambit trist. Niciodata n-am sa o pot uita pe Faith. Am luat poza si-am strans-o la piept...

Sunetul soneriei ma trezise din aceasta abundenta emotionala. Am luat albumul si toate pozele, punandu-le inapoi in sertar. M-am sters la ochi si am coborat. Suna intruna. Cine dracu' poate fi la ora asta, avand in vedere ca afara sunt 2 grade? Am tipat de pe scari "Vin acum!". Brusc, persoana a incetat din a mai suna. M-am speriat. Imi imaginam cum, daca as deschide acum usa, un nenorocit cu cutit m-ar omori. Sau poate ca nu...Ehh, nu-mi ramane decat sa aflu. Daca mor, asta e, daca e o fetita care vinde biscuiti...Ei bine, stiu ca suna destul de stupid asta...Dar voi cumpara 10 cutii.

Am pus mana pe clanta si-am deschis usa. Dezamagire. Nu era fetita cu biscuiti...