Trecusera cateva zile de la incidentul cu padurea, iar campusul parea la fel de linistit ca un lac intr-o zi calda de primavara, in care incercam sa ma camufez in peisaj. Eram in continuare la fel de speriat, insa afisam o atitudine relaxata de student care, desi nu are treaba cu orele, pare ca e stapan pe situatie. Asa eram eu: o cioara neagra, speriata, intr-un stol de porumbei albi, ce se intreba ce mare prostie i-a indrumat zborul in acea directie. ”Am un scop, o misiune” imi tot spuneam, insa nu mai credeam asa mult in acele vorbe. Poate ca fratele meu traia, dar daca isi inscenase moartea inseamna ca voia sa plece, sa rupa toate legaturile cu noi, cu mine. Deci, de ce sa il caut cand nu vroia sa fie gasit? Sincer obosisem sa mai caut raspunsuri, asa ca am decis sa ma intorc la viata de student. Chiar ma pusesem sa invat, in ultimele doua zile reusind sa fiu prezent la toate cursurile.
Era ultima zi a saptamanii, iar ultima mea ora era laboratorul de chimie, preferatul meu. Din nou ajunsesem ultimul in acea sala si din nou am fost mustrat de profesoara care abia daca ma recunostea. Nimerisem la ora in care sustineam un experiment pentru nota. M-am asezat langa colega mea ce se lupta din greu sa inteleaga materia.
-Nu te-am vazut de mult, domnule Thomson, a redat vorbele profesoarei.
-Nici eu pe tine, domnisoara Crow, insa ma bucur sa te revad.
-M-ai fi vazut mai des, daca veneai la cursuri.
Brusc am fost intrerupti grosolan de vocea aspra a profesoarei care anunta inceperea experimentului. De asemenea, ne reaminti ca nota de la acest examen va fi 50% din media noastra la chimie, ceea ce o baga in sperieti pe colega mea. O vedeam cum ii tremura mana gingasa pe eprubeta. Era asa de draguta cand isi musca buza de jos, pentru a se mai calma putin. Mi-am indreptat privirea spre amalganul de foi si substante, iar in cateva minute experimentul era gata.
-Ce faci spre seara? Am intrebat-o, privind cum se chinuia cu sticlele.
-Invat, pentru ca voi pica examenul asta! murmura ea, incercand sa amestece doua substante. Doamne, urasc chimia!
-Colegii nostri merg in parcul de distractie. Poate mergem si noi.
-Chiar invat, se scuza ea. Da-mi acidul sulfuric!
Am luat singura sticluta de pe masa cu acid si am mutat-o in partea mea de banca.
-Daca vii, iti dau sticluta.
-Nu pot, se scuza din nou, chiar vreau sa invat.
-Atunci vei pica examenul, i-am spus fluturand sticluta prin fata ei.
-Bine, rosti nervoasa, da-mi aia si vorbim.
I-am inmanat acidul, admirand perseverenta de care dadea dovada, incercand sa duca la capat substanta care trebuia sa rezulte. Dupa ce termina, pleca pana la locul unde isi tinea bluza pentru a lua cateva servetele, cu care isi sterse glorioasa funtea. Intre timp, sosi si profesoara la masa noastra.
-Domnisoara Crow, mediocru…
-Doamna ma scuzati, am intrerupt sirul vorbelor profesoresti, acela e proiectul meu, are numele meu pe el. Am rugat-o pe colega mea sa se uite daca am lucrat corespunzator.
-Dar...
-Uitati, mi-am intrerupt din nou colega, acesta este al ei.
