Naivă. Doar el si ea.

Sa incepem cu inceputul.

          Prima conversaţie. Prima privire indelungă. Prima imbraţisare. Prima intalnire....

      Ore de discuţii draguţe, nesemnificative, un pupat două, prima oară buzele atinse..

Certuri, a doua șansă.

       O alta intâlnire, o privire pe furis. S-a sfarșit bine, o atingere, un sarut..

Așa se sfarșește totul. Incepe momentul in care, pentru prima data simţi ca ţi cu adevărat la cineva, exista cineva special la care să te gândești când lumea ta se prabușește in van.. Prima persoana. Cea mai importantă. EL. atât...

       Primul ce te face să iţi pese, prima dragoste copilareasca. Cea mai dureroasă.

Golanul ce te-a invăţat cum stă treaba cu iubirea te abandoneaza, neștiind pe ce drum sa o mai apuci, fara sa gandesti, in mintea ta fiind doar el, persoana cea speciala pe care ai ierta-o oricat rau ti-ar face, apare iar. Iti zice ca esti speciala, te roaga sa il accepti iar, de data asta fiind pe bune, doar EA pentru EL.

    Naiva. Cea mai mare greseala dupa care realizezi ca esti o proasta, abandonand principiile suferintei, schimbandu-ti caracterul pentru persoana care nu metita, uitand de lacrimile sterse de fetele de perna... Accepti. A treia oara. Vrea mai mult de un sarut. Refuz, pastrandu-ti demnitatea, el suparandu-se, tu privind in gol, el plecand...iar.

         I-a trecut bineinteles, fara sa ii pese, acuzandu-te pe tine ca te durea in c*r de el. In schimb, ea, pierduta printre amintiri, lasa in fiecare seara sa ii curga lacrimi sarate peste asternuturi, dorindu-si mai mult, regretand refuzul, dorindu-si iar si iar sa se sarute, sa se simta in bratele lui.

          Il vedea zilnic, zilnic cum se dadea pe langa alte fete, ptietenele ei, insa pe ea ignorand-o.

    Vroia sa ii zica tot, cat de mult tine la el, sa ii sara in brate, privindu-l cu ochii inlacrimati, dar fericiti pentru ca l-a simtit macar inca o data. Dar nu...

A acceptat tot cu zambetul pe buze, aratand ca ii pasa prin priviri fixe, prin indiferenta ei se citea disperarea, dorinta nelinistita de a-i simti buzele macar inca o data, de ai sopti la ureche cum ca are nevoie de el, de ai simti atingerea in jos de soldul ei, unde i-a simtit mana o singura data, printr-o atingere delicata, dar ferma, o senzatie placuta prin pe care o dorea iar si iar...fara sa se intample...

   Gesturile lui erau vagi. Parea ca ii pasa, totusi indiferent. Ignoranta se citea pe buze, iar ochii le contraziceau, privind cald, adanc direct in sufletul ei, dar fara sa simta defapt nimic. Sau cel putin asa credea ea...

           A trecut timpul, s-au apropiat gen "prieteni cu beneficii", certandu-se iar, bineinteles..

            Ea a vazut pe altu. Opus, al doilea era retras, tacut..in el, fata a vazut baiatu ce i-ar putea cuminti gansurile si dorintele ce le pastrase de mult cu ea, dorintele ce constatau atingeri si saruturi nesfarsite.

I-a placut mult al doilea, o facea sa uite de primul. Cand il vedea pe primul, in mintea ei apareau ganduri dureroase, idile ce nu se puteau adeveri, refuzase si nu vroia sa sara iar peste principii... Dar cand il vedea pe al doilea, se gandea la tot ce i se parea frumos inainte, o caldura confortabila, un baiat perfect pentru ea...

        Nu sunt impreuna, el nu stie ca ea se gandeate non stop la el, nu-si da seama, cum nu isi da nici primul seama ca i-a intrat in cap si nu poate uita in veci de el, primul a fost si primul va ramane mereu...

Totul este inutil, lacrimile au incetat sa curga, ochii s-au uscat parand ca nu le pasa, dar inima inca ii era sfaramata, gandindu-se la cat de naiva si proasta a fost in legatura cu TOATE deciziile ce le-a luat cu primul, cat si la faptul ca al doilea nici nu se uita la ea, nu-si da seama ce simte ea de fapt, nepasandu-i. Singura solutie e nepasarea, a incercat sa o abordeze de nenumarate ori, inutil. A ramas NAIVA. In minte ei fiin doar EL si EA, fara sa stie care el, fiind nehotarata, neputand uita de trecut, cautand viitorul, simtindu-se singura in prezent.