Double Game I.Iluzia

Prolog -Confuzie-

-În schimb dacă rămâi,a încercat el să mă facă să mă răzgândesc

-Nu pot,înțelege odată că nu pot,m-am răstit încercand să îl fac să mă înțeleagă

-Bine,atunci am să plec eu. S-a resemnat acesta ,dar te rog rămâi măcar tu, până se oprește ploaia,a continuat el indreptându-se spre fotoliul unde îi era geaca de piele.S-a îndreptat spre ușă, dar înainte să iasă s-a întors spre mine privindu-mă intens,analizandu-mi fiecare părticică.

-Sper să poți fi fericită chiar dacă nu alegi dragostea mea,mi-a spus acesta, apoi a ieșit pe ușa din cameră .

     Am vrut să merg după el,dar nu puteam să fac asta. Știam că nu pentru el am ales acest drum,aș spune mai bine că destinul a făcut ca noi să ne întâlnim, dar nu mai pot continua asta.Circumstanțele îmi arată că noi trebuie să ne urâm Cara si cu el au trecut printr-o furtuna de sentimente și trăiri pe care doar ei pot să le înteleagă. E absurd să apar eu aici și să mă îndrăgostesc ca o copilă de o persoană care a însemnat atat de mult pentru sora mea. Cât de absurd sună asta?Vina , îmi macină interiorul și știu că de undeva de sus Cara mă privește cu dezamăgire.Am uitat complet motivul pentru care sunt aici,tot ce fac eu este pentru ea,dar Harry face totul să fie mult mai greu.Am rămas singură din nou si parcă încep să mă scufund în oceanul acela de confuzie,nu mi-am imaginat niciodată o lume atât de rea.Aici parcă totul este în defavoarea mea,parcă destinul vrea o demascare rapidă, dar eu nu îmi doresc acest lucru.Vreau să continui lupta aceasta ,vreau ca sufletulu surorii mele să se odihnească în pace, iar ca să pot face asta trebuie să găsesc vinovatul de aceea trebuie să continui să mă afund în lumea aceasta mizerabilă.Aici nu există reguli,aici se merge pe principiul cine reușește să domine și să se impună este cineva,iar cine nu ,se rezumă la supunere.

     M-am așezat pe pat așteptând ca ploaia să se oprească afundându-mă în gândurile și prioritățile mele,nu după mult timp Harry apare din nou în cameră.De data aceasta buclele sale cafenii erau ude din cauza uraganului de afară.Geaca lui de piele era fleașcă la fel și celelalte obiecte vestimentare.M-am ridicat din pat analizându-l.Mă privea cu părere de rău,chipul său nu emana nici o expresie,simțeam că ceva nu este în regulă cu el.

-Eu,nu pot să plec,a spus el dur încă privindu-mă atent apoi a continuat.Dragostea asta parcă e un blestem.Sentimentele acestea care se întorc,  sunt niște   sentimente care nu au dispărut niciodată.

-Te rog,hai să nu ne mai certăm..Nu vezi situația în care suntem?O să ajungem să ne distrugem unul pe altul, am adăugat eu cu lacrimi în ochi.

-Tu nu înțelegi că sunt deja distrus? a ridicat el vocea la mine privindu-mă ,apoi continuând. Tu nu-ți dai seama că nu pot să trăiesc fără tine? Tu chiar nu-ți dai seama? a suspinat el încercând să își stăpanească lacrimile.Nu știam ce să spun,nu mai voiam asta,dar parcă fiecare părticică din mine are nevoie de el,fără el sunt nimic.Dar nu am tupeul să o spun ,nu acum când știu că jocul a devenit mai periculos decât înainte.Am văzut că se îndreapta spre mine,ajungând să se poziționeze chiar în fața mea.

-Mai bine te omor și apoi mă omor și eu, pentru ca nu pot fi indiferent și rece în fața unui chip care m-a încălzit noapte de noapte,nu pot să renunț la noi știind că altcineva te poate avea.Sunt egoist, dar am în suflet doar întuneric și aștept o lumină care să îmi elibereze sufletul, să mă smulgă din rutina asta bolnavă în care doar  sunetul ploilor de lacrimi mă mai alină mi-a spus aceasta scoțându-și pistolul de la spatele blugilor și apoi îndreptandu-l spre mine.Priveam speriată cum persoana pe care o iubesc  mai mult decat viața mea ,mă amenința.

     Era rănit, puteam să observ lacrimile din ochii săi,din cauza mea este așa,amintirile mă năucesc, nu știam ce să fac,el nu ar acționa așa niciodată.Am auzit cum pistolul a fost incărcat și așteptam momentul în care acel glonț mi-ar străpunge trupul.Acel glonț ar însemna sfârșitul acestei minciuni,o minciună pe care o port cu mine deja de prea mult timp.O minciună care mi-a semnat sentința la moarte.