Lacrimi de inger trist (Justin Bieber F.F.)

Greul de-abia incepe

     Spectacolele dintre decernari sunt incredibile si fascinante in acelasi timp. Multa munca in spatele lor si ore bune pierdute la repetitii, dar rezultatul final se merita.
   Prezentarea celor nominalizati nu este mai prejos, punand in evidenta ce au ei mai bun si pentru ce au fost aleși.
   Toate aceste lucruri m-au smuls pentru putin din lantul de amintiri cu Angie, aducandu-ma cu picioarele pamantul prezent. Eram la categoria cel mai bine vanduta revista, iar castigatorul urma sa fie desemnat in scurt timp.
    Dupa micul dans al baletului galei, incepe filmuletul de prezentare. Mari nume precum Vogue, The One si altele  incep sa se insire pe ecran, reviste in care am aparut si eu ocazional. Ultima revista, sincer vorbind acum, la care nu ma asteptam nici in o mie de ani sa apara, este cea pentru care am pozat prima data in viata mea, alaturi de Angie.
   Lacrimile nu au intarziat sa-mi apara, facandu-ma sa duc mainile la ochi, pregatita sa le șterg. Am auzit-o pe Carla, mama lui Angie, izbucnind in plans, lucru de care nu eram nici eu departe.
   Justin m-a luat imediat in brate, sarutandu-ma bland pe crestet, mangaindu-ma pe brat. M-i se rupea inima vazand acea fotografie cu noi doua.
    Am făcut-o in ziua in care am plecat de acasa, in presupusa "vacanta". Drumul fusese unul lung si plictisitor, cu pauze ocazionale pentru alimentare sau sa mancam ceva.
   Ne prinsese noaptea pe drum si imi amintesc ca am adormit pe scaun, cu capul pe geam. Aia a fost prima data in viata mea cand am sforait, iar prietena mea nu a pierdut ocazia de a ma filma.
    Ii uram obiceiurile in unele momente, dar stiam ca sunt pretioase pentru ea, asa ca o lasam in pace. Cand am ajuns la destinatie, iar eu m-am trezit, era ziua deja.
   Angie arata precum un zombie la volan, ceea ce m-a facut sa rad.
-Buna dimineata!imi spusese usor morocanoasa, ceea ce era rar pentru ea.
-Buna!am zis printre rasete. Ce-i fata aia la tine? Mai ca nu te recunosc,am zis aranajandu-i o suvita de par.
-Am condus toata noaptea, se plansese luand inca o gura de cafea.
-A cata este?o intreb observand ca aveam si eu una.
-Am pierdut numarul pe la a sasea, recunoaste oftand. Mai am putin si simt ca nu mai ajungem!se vaita lasandu-si capul într-o parte.
-Unde mergem?intrebasem curioasa.
-Cat timp suntem aici, voi locuii in casa pe care mi-a lasat-o bunica, imi explicase ea serioasa.
    Nu stiam pe atunci cine era cu adevarat. Am aflat mult mai tarziu adevarul, iar la scurt timp după asta ne-am certat din vina prostiei mele.
   Din cate imi daduse de inteles in perioada liceului, era fiica unor oamnei de afaceri care calatoreau foarte mult si nu aveau niciodata timp pentru ea. In schimb, ii ofereau absolut orice le cerea. Cred ca ii dadeau si luna daca vroia.
   Spunându-mi atunci ca o bunica ia lasat mostenire o casa intr-un oras al carui nume nu il stiam, nu ma mira deloc. Ma asteptam la orice din partea ei.
-Aha... Si cat vom sta aici?o intrebasem privind pe geam frumosul si aglomeratul oras.
-Cat vom simtii nevoia, imi raspunsese scurt. Nu a mai fost nimeni in ea de multa vreme, deci nu vom gasii nimic de mancare,ma anuntase stiind ca eram putin mai flamanda de fel.
-Nu-i asta o problema, zisesem nepasatoare. Vom manca in oras sau mergem la cumparaturi mai tarziu.
-Vedem noi. Probabil vor fii necesare cateva reparatii, dar nu imi fac griji pentru ele. Ma ocup dupa ce dorm, spusese cascand cu lacrimi de somn.
-Okey... Si in ce oras suntem?o intrebasem, dar ma ignorase total.
-Am ajuns!ma instiintase cand intrase pe strada.
   Era un loc retras si linistit. Vecinii nu erau foarte bagareti si nici nu ne facusera vreo primire din aceea ca in filme, cu placinte de mere. Nici macar nu ne salutau, daca stau bine sa ma gandesc.
    A parcat in fata unei case modeste, cu o gradina de flori superba si gardulet alb, de lemn. Am coborat entuziasmata din masina, bucurandu-ma ca in cele din urma am ajuns sa ma mai si misc.
   Angie a descuiat poarta cu un ste de chei destul de abundent. Mai ca ma bufnea rasul gândindu-mă la cate case si lucruri avea de dezcuiat fata asta. Parintii ei detineau o multime de case si vile, iar ea avea o cheie de la fiecare. Cred ca avea jumatate de kilogram de fier in mana si totusi se misca cu o viteza incredibila.
    A mers la usa si a descuiat-o si pe aceea, apoi s-a intors la masina. Si-a luat bagajul din portbagaj si imi zisese fiind terminata de oboseala:
-Haide!
   Mi-am inhatat rapid lucrurile de pe bancheta din spate si am urmat-o. Mireasma florilor era imbatatoare si se vedea ca cineva le ingrijea mereu. Probabil avea un gradinar care se ocupa de ele.
   Fara prea multe prezentări, m-a dus la etaj si mi-a zis:
-Poti alege orice dormitor vrei. Al meu este asta de când ma stiu, asa ca il voi folosii in continuare. Baia este la dreapta pe hol si bucataria la parter cu sufrageria si restul,imi explicase cascand.
-Am inteles tot, o tachinasem eu. Vorbim dupa ce dormi putin.
-Ar trebuii s-o faci si tu, Ella!imi spusese cascand din nou. Avem treaba după ce ne trezim... Trebuie sa fim fresh...
-Las-o balta!ii cerusem impingand-o spre dormitorul sau. Bagă-te la somn si vorbim dupa!
-Okey... Nu face prostii cat dorm si nu da foc la casa!