Umbre√ (Harry Potter Fan Fic)

Capitolul 8: Emoții

Capitolul 8: Emoții

Lily îi zâmbi cu toți dinții lui Tom, în timp ce acesta luă o sorbitură mare din ciocolata lui cu lapte, TruMoo. O neglijentă urmă din băutură maronie se contură deasupra buzei superioare. Își dădu seama rapid de greșeala capitală și se înroși cât timp își șterse urma cu dosul palmei.

Petrecuse cu acesta foarte mult timp, încercând să-l cunoască pe misteriosul băiat din parc. După cum observase în timpul zilelor petrecute împreună cu el, era amuzant și îi plăceau lucruri precum plimbările și mersul pe bicicletă, se uitau cam la aceleași emisiuni de divertisment și desene animate, ascultau aproximativ aceași muzică, adorau cam aceleași filme de acțiune și, în mod ciudat, urau aceași tipă enervantă din emisiunea "Next top model". Tom îi povestise despre părinții săi mai mereu ocupați cu treburi prin lumea mare. Erau agenți de turism, așa că locuia la mătușa lui iubitoare de pisici și brânză franțuzească. Îi era enorm de dor de ei, deși mai vorbea la telefon cu aceștia.

Lily îi povestise despre părinții, frații și rudele ei, fără a menționa despre originile lor mai speciale și nici despre servitorii spiriduși sau despre bufnițele din turn. Dar totul se putea rezolva cu o vrajă mică.

Se aflau în casa ei, în camera de zi, uitându-se cu volumul aproape la maxim -nimeni nu era acasă, așa că-și permiteau să se dezlănțuie― pe postul lor preferat, Disney Chanel, la filmul Legend of the guardians: The Owls of Ga'Hoole. Era un film pe care Lily îl adorase din copilărie. Îi plăcea să și-o imagineze pe Goldie, bufnița cu pene de ciocolată dăruită de părinți la aniversarea de 10 ani, ca unul din personajele principale.

Filmul îl avea ca protagonist pe Soren (care era de asemenea și personajul favorit a lui Lily), un tânăr din familia bufnițelor, vrăjit de poveștile eroice ale tatălui sau despre Guardians of Ga'Hoole, o armată de luptători înaripați care dă o bătălie pe viață și pe moarte pentru a salvă neamul bufnitelor din ghearele Purilor, personajele negative ale acelei lumi fantastice. În timp ce Soren visa ca într-o bună zi va putea să intre în armată eroilor săi favoriți, fratele lui mai mare, Kludd, îl ia în derâdere; acesta tânjea mai degrabă să vâneze, să zboare liber din creangă în creangă și să aibă întâietate în inima tatălui lor. Dar invidia lui Kludd avea și consecințe teribile— cei doi frați căzură din vârful copacului în care-și aveau cuibul, chiar în ghearele Purilor. Vine momentul în care Soren va organiza o evadare spectaculoasă cu ajutorul altor pui de bufnițe tinere și curajoase care nu erau de acord cu principiile răpitorilor. Ele zburară împreună prea mare și prin zonă Cețurilor Întunecate pentru a ajunge la Marele Copac, unde își aveau sălașul legendarilor Gardieni—aceștia erau singurele speranțe a lui Soren de a-i învinge pe Puri și de a salva regatul bufnitelor.

Și Tom părea vrăjit de film și, sub coloana sonoră ritmată a lung metrajului, își puneau întrebări și ofereau cât de prompt puteau răspunsuri complicate și detaliate. Singurele pauze din conversațiile lungi erau făcute când unul dintre ei introducea între maxilare chipsuri Lays sau luau o gură din sticla de doi litri de Coca-Cola de pe măsuța de cafea.

Lily era din nou fericită: își făcuse un prieten interesant, devotat , iar prezența aia sâcâitoare dispăruse din viață ei, lăsând în urmă doar liniște și pace. Pur și simplu.

Îi plăcea să creadă că Tom îi purta noroc.

Părinții aveau în continuare treabă până târziu, dar nu îi mai păsa atât de mult. Nu se mai simțea stingheră și speriată de ploaia violentă care lovea cu sălbăticie geamurile acoperite de perdele de catifea roșie, lăsând încăperea luminată doar de lumina difuză a televizorului. Nu se mai speria de întuneric și nu se mai ascundea de el.