How they changed my life [One Direction Fan Fic]

Capitolul 9

Niall POV

Am privit îngrozit cum Johanna cade în inconştienţa în faţa mea fără să pot interveni în vreun fel. Cu greu am reuşit să-mi mut picioarele din starea de amorţire şi să o strig disperat în speranţa că nu va leşina. Harry o luase la fugă în faţa mea spre ea. L-aş fi înjurat dacă nu am fi fost în situaţia asta. 

 Speriat, Liam urla ca nebunul încercând să ne organizeze în timp ce eu o luasem pe Johanna în braţe şi aşteptam nervos ca băieţii să vină pentru a ne duce la spital. Zayn a scos-o pe Perrie din camea ei. Ea era foarte bulversată şi îngrijorată pentru Johanna, cum de altfel eram toţi. Louis încerca să scrie cât de cât citeţ numărul de telefon al fetei acelea, Eleanor. Harry era speriat rău de tot,plângea şi aproape tremura.Cred că îl voi lăsa fără dinţi când ne vom întoarce acasă. Sper că pentru Johanna Harry e doar un prieten. Când am fost toţi gata, am luat-o la fugă spre parcarea subterană a blocului şi am pornit repede spre spital

***

 Mă plimbam de colo-colo nervos. Cât mai poate dura aşteptarea asta? Pentru numele lui Dumnezeu,e doar leşinată, nu e de parcă ar fi avut o operaţie pe cord deschis sau ceva de genul! Nu ne-au lăsat deloc să intrăm la ea, deşi suntem aici de 2 ore. 2 ORE.Două!Două!!!

-Whoa! Linişteşte-te Niall. Vei face o gaură în podea dacă mai continui. zice Lou încercând s-o apeleze iar pe aşa-zisa Eleanor.

-Lasă-o naiba de podea! Atâta timp cât Johanna e acolo înconştientă eu nu sunt OK.

 După vreo alte 5 minute de aşteptat, a apărut şi Taylor "Super-Piţipoanca" Swift, care se prefăcea (chiar foarte bine) că-i pasă de Jo. Ba chiar plângea. M-am concentrat cu greu să nu o dau afară, sau în cel mai rău caz, să-i dau una în bot chiar dacă e femeie.

 O femeie de vreo 40 de ani se mişca leneşă din salonul lui Jo.

-Puteţi să intraţi. zice ea cu o voce monotonă, fiind evident plictisită.

 Înainte să mă pot mişca, Harry de mână cu Swift au intrat în grabă în salon. Când să intru după ei, hoaşca aia mi-a zis că nu pot intra după ce au intrat alţii înaintea mea. Pot jura că a inventat regula asta pe loc doar pentru a mă enerva şi a ieşi din monotonia vieţii ei insignifiante.

 Minutele treceau cu greu. Aşteptam ca Louis şi Liam să iese din salon. Mda, se pare că nu prea sunt pe fază. Nu am apucat nici să mă ridic înainte să intre Zayn şi Perrie în salon după ieşirea lui Harry şi a lui Swift. La fel am păţit şi cu Louis şi Liam. 

 Înainte să intre, Louis îmi zisese că Elenor e pe drum spre spital . Probabil e îngrozită.

 În sfârşit ! A venit şi rândul meu să o văd pe Johanna. Încă nu s-a trezit. Am înţeles de la Harry că i-a fost administrat un somnifer deoarece se trezise şi ţipa şi zicea "Scăpaţi-mă de el!" şi multe altele... 

 Am păşit încet în salonul Johannei. Avea ochii închişi şi părea foarte liniştită. Pare momentul perfect pentru a-i spune totul.

Johanna POV

Aşteptam ca Niall să între în salon. Sunt într-un fel de stare de amorţeală. Nu pot deschide ochii, dar pot auzi tot. Am auzit paşii lui Niall apropiindu-se de pat. Ceva cald mi-a atins măna şi mi-a cuprins-o drăgostos, am presupus că era mâna lui Niall. Am încercat cu ardoare să deschid ochii,dar nu puteam. Acest întuneric  mă speria de moarte, mă făcea să-mi aduc aminte de toate momentele grele şi groaznice din viaţa mea. Măcar băieţii au avut grijă să nu mă lase singură în timpul ăsta.

-Ăăm, Jo, nu ştiu dacă mă auzi, dar vreau să-ţi zic ceva important. zice el după care face o pauză destul de lungă

 Am încercat să-i zic "Zi-mi odată! Nu mă mai ţine în suspans!" doar că nu-mi mai găseam cuvintele. Parcă nici nu aveam gură.

-Ei bine, ştiu că ăsta e un moment prost pentru a-ţi, dar simt că ceva se va întâmpla şi nu voi mai apuca să-ţi spun asta.

 Am încercat să-l contrazic, dar iar, nu am scos nici cel mai mic sunet.

-Johanna, eu te iubesc foarte mult. Poate tu nu simţi asta la fel de mult ca mine.. Dar, trebuie să te întreb.... Vrei sa fii iubita mea?

 Cu greu am reuşit să-mi deschid ochii şi după ce am clipit de câteva ori stângaci pentru a mă obişnui cu lumina, am reuşit să spun ceva,deşi abia se auzea.

-N-niall? D-da.

 -Luaţi-l ! zice Eleanor dând busna peste noi cu vreo 4 poliţişti după ea. El e violatorul şi unul dintre cei care au sechestrat-o! zice uitându-se cu ură la Niall

-Staţi, lăsaţi-mă! strigă Niall încercând să scape din strânsoarea poliţiştilor smucindu-se. Nu a reuşit să se elibereze,dar şi-a scăpat telefonul pe perna de la capul meu. Printr-o forţare l-am luat şi l-am ascuns sub pernă uitându-mă speriată la tot ce se întâmpla în jurul meu.

 Înainte să pot zice ceva, Niall a fost scos afară brutal de către poliţişti, iar Eleanor mi-a aruncat o privire cu care se scuza parcă. Dar nu pentru că l-a scos pe Niall ca pe un câine de-aici, ci pentru că mă lăsase să plec singură. 

 Am simţit cum mă rup în bucăţi. Ştiu că nu-i voi mai vedea niciodată pe băieţi. Eram sigură că nu voi avea nicio şansă cu Niall sau cu Harry. Am simţit cum lacrimile îmi invadează obrajii şi am început să ţip şi să dau cu mâinile în tot ce apucam. De ce eu?! De ce mi se întâmplă toate astea numai mie? De ce nu pot fi şi eu fericită? Mai bine muream decât să îndur asta. Jur că nu îi voi lăsa pe băieţi de izbelişte. Mă voi întoarce orice ar fi, şi eu când jur, nu mă dau din faţa pericolelor pentru a-mi îndeplini jurământul. Mai vedem noi cine-i fata slabă şi cine-i cea care răpeşte fericirea, Eleanor. 

__________

  Am venit cât de repede am putut cu noul capitol . Ştiu că finalul este cam forţat şi cam fără logică,nu sunt mândră de el, dar mi-a pierit imaginaţia... Mulţumesc pentru cele 255 de citiri, 34 de voturi şi 12 comentarii! Cred că aţi observat că am schimbat numele poveştii,dar am considerat că acesta este mult mai potrivit şi reprezentativ. 

 Kisses! 

~Anca