Poesis

De-ar fi...

De-ar fi să vii grăbit acum în braţele-mi plăpânde,
te-aş alunga, străine,
căci nu mai eşti ce-ai fost cândva,
iar eu nu mai am sufletul de altă dată,
în piese dezmembrat de tine fiind;
de peste un deceniu am renunţat la puzzle,
dar viaţa mă-ntoarce în ale copilăriei mreje;
să-i fi spus copilului voios din mine -
"făptură duioasă, piesele cu turnul Eiffel şi maşinuţe
vor fi înlocuite cu piesele inimii tale fragile,
apoi viaţa ți se va transforma într-un joc de şah,
în care nu vei fi regina,
ci nebunul",
m-ar fi privit bulversat şi naiv;
şi totuşi i-aş spune:
"iartă-mă, copilă,
ți-am distrus căsuţa cu păpuşi,
am întinat culorile curcubeului
de prea multe ori
şi am să repet chinul negreşit".

De-ar fi să mă nasc din nou,
nu m-aş mai...
îndrăgosti.