Cap 2

91 10 2
                                    

Mă trezesc din cauza bătăilor în ușă.Deschid încet ochii dar razele de lumină mă obligă parcă să îi închid la loc.
,, - Harry trezește te , haide la micul dejun ! " o aud pe mama de partea cealaltă a ușii. Lenes mă ridic spre baie ca să îmi fac rutina de dimineață. Masa e deja pusă, o omletă si pâine prăjită .Perfect.
,, -Astăzi vi cu mine să vedem zonele de aici? Jennifer ar fi incantata sa ne arate orășelul. A spus să vi si tu . "
,, -Jennifer?" întreb nedumerit .
,, -Da , vecina din față. Apropo , are o fiică cam de vârsta ta și mi-a spus că învață la un liceu bun așa ca a propus să mergi si tu. " Iau o înghițitură de pâine și adaug :
,, -Mama , ti-am mai spus că nu vreau să continui liceul si in plus nu vreau să am tangențe cu fata ei."
,, -Dar e are? Nu o să îți placă niciodată de o fata? Ar trebui să îți găsești și tu pe cineva. " Mă enervează mereu când îmi vorbește de fiicele prietenelor ei. Am ieșit mai demult cu una si a fost un dezastru.
,, -Ba da, doar ca aștept fata potrivită. "
Mama se mai uită o dată lă mine dandu-si ochii peste cap și pleaca să se pregătească. Sincer nu  vreau să merg dar pare așa de tristă..și cred că are nevoie de mine în momentele astea.Decid să merg cu ea. Jennifer e destul de haioasa, genul de prietenă nouă pe care mama și-o dorește demult. Orașul nu e cine știe ce. Câteva cafenele, cofetării, vreo 2 școli, la fel si licee , parcuri .Cel mai special lucru de aici e pădurea. Sunt pregătit să merg si să văd dacă mai observ ceva azi.

***
După lunga plimbare ma îndrept spre pădure sa ma relaxez .E destul de complicat să stai aproape 3  ore și să asculți barfele a doua femei. Mă abat din nou de la cărare si de data asta pot să jur că văd ceva după copac. Poate s-a rătăcit cineva.
,,  -Heei ! E cineva acolo? '' poate s-a rătăcit cineva
     Totul era așa confuz pentru ea.Îi era teamă de Harry.De unde sa știe că nu e la fel ca bărbatul ce a omorât-o ?Dar totuși el pare așa blând , cu părul acela cârlionțat si ochii de smarald.L-a observat de prima oară când a venit aici și e uimită de faptul că o poate vedea. Își dorește așa mult un nou prieten, îi lipsesc . Familia, prietenii de la liceu, doamna de la cofetărie care o servea mereu cu ceva gustos. E trist ca nu poate să mai aibă toate astea din cauza unei neatentii din partea unui monstru.

StrangeUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum