Spectru

Capitolul 2.- 1910 (ianuarie)

ETHAN

În faţa lui se aflau doi soldați, iar în spate alți doi. Cei din spate îl tot împungea cu un băț, iar cei doi din față discutau despre cât de entuziasmată avea sa fie Mirkwin da, împărăteasa Audra Janir Edrendira. Într-adevăr, chiar avea să fie impresionată de unica ființă din intreaga Edrendira care să nu aibă vreo abilitate magică.
Ethan, pe de altă parte, se simțea exact ca o persoană inutila, pentru că nu reușea să facă măcar o vrajă de chemare. Dacă ar fi fost vreun vrajitor sau vreun fae, probabil că nu s-ar fi lăsat prins de niște soldați amatori de magie atât de repede, dar cum el nu era unul, s-a lăsat prins. Măcar de putea să lupte cu sabia sau să alerge...
Din moment ce nu era războinic sau magic din orice punct de vedere, toți il considerau un șobolan sloios și scârbos. Ethan constatase încă cu mulți ani în urmă cât de gravă era situația lui, drept pentru care s-a decis să se ascundă și să fure de la vreo tarabă din piață constant mâncare pentru tot restul vieții lui. Până în acea zi nenorocită. Un soldat l-a ochit, drept pentru care s-au hotorat să-l provoace la o luptă. Când băiatul i-a explicat că nu știa să lupte și că nu avea magie, grupul de iscoade s-a prăpădit la început de ras, apoi s-au hotărât să-l trimită la împărăteasă ca să vadă dacă spunea adevărul. Pe tot parcursul drumului soldatii s-au zgâit la pletele aurii ale baiatului si la ceea ce părea a fi un tatuaj cu un fluture argintiu pe brațul său drept.

***

Imediat ce au virat, în fața lor s-a arătat impunătorul castel al familiei Edrendira. Marmura albă strălucea în lumina soarelui, iar ferestrele sclipeau de curățenie, totul era lună. Faimosul pod din piatră, Brucho, cel ridicat la o înălțime impunătoare și care îți fura mereu atenția cand te uitai la palat, avea faimoasele simboluri gravate în piatra lui, cu simbolistica din limba veche, cele opt elemente ce stateau la baza acelei lumi. Apa, aer, foc, pamant, spiritul, soarele, luna și umbra. Într-adevăr, acele simboluri erau și semnătura zeilor pe planeta lor.

-Cum te cheama, nishtra? L-a întrebat unul dintre iscoade pe baiat.

Conștient ca tocmai l-au insultat în limba veche, Ethan și-a încleștat pumnii și a încercat să schițeze nepăsarea pe chipul lui, dar nu a reușit, astfel a raspuns apăsat:

- De ce v-aș spune vouă, nieshtre?

- Am întrebat cum te cheamă, una dintre iscoade i-a pus un cuțit la gât.

- Refuz să vă spun cum mă cheamă. Și nu o să mă omori, pentru că vrei să mă aduci la Mirkwin da, împărăteasa Audra Edrendire datorită înfățișării mele asemănătoare cu cea din profeție

- De unde știi de profeț-

- Nu e treaba ta, prietenaș, apoi Ethan s-a îndreptat deja cu pași voluntari singur înspre palat.

...

Pereții castelului erau acoperiți cu tot felul de picturi ce creionau diferite evenimente din istoria Edrendirei. Ethan a observat că aproape în fiecare pictură se aflau împărăteasa și sora ei. Pe chipul fiecăreia se afla o expresie de triumf, bucurie, însă când Ethan s-a deplasat la a patra de dinaintea finalului șirului de picturi, a observat imaginea sfâșietoare a celor două surori: fosta împărăteasă Tianna se stingea din viață în brațele actualei conducătoare, fosta ducesă Audra, iar în spatele lor se afla o fetiță mică, blondă și inconstientă pe podea. Expresia pe care fosta ducesă o arăta era una dureroasă, plină de suferintă. Lui Ethan i se făcu pielea de găină, putea să simtă sentimentele pe care le avea persoanjul in pictura. Senzația era atât de intensă, încât aproape putea sa audă soaptele pe care ducesa le vorbea. Șirul de sunete se tot plimba în jurul urechii lui, astfel voia să atingă pânza atât de mult, drept pentru care și-a întins ușor degetul-

- Hei! Tu de acolo! Ethan și-a intors speriat privirea spre soldatul care urla la el. Nu ai voie să atingi nimic! Și miscă!

Ethan a grabit pasul, astfel a ajuns în sala tronului destul de repede. Încăperea era imensă, iar în capul ei statea nelipsitul tron alb avand cele opt elemente gravate pe el. Împărăteasa nu era așezată, ci stătea cu spatele la ei, în picioare; discuta cu una dintre servitoarele pixie.

- Mirkwin da!-Inaltimea Ta- a strigat unul dintre soldați. V-am adus pe cineva!

- Alaric, nu pot vorbi acum, s-a intors Audra. Era distrusă. Urme de lacrimi erau pe obrajii săi, iar costumul bej de vânătoare cu iconicul ei peplum era distrus, plin de pământ. Părul castaniu îi era ciufulit, iar machiajul de pe chipul ei era intins. Arăta ca un dezastru.

- Dar, Mirkwin da, v-am adus pe cineva care s-ar putea sa va intereseze. Mai țineți minte când ne-ați rugat ceva în legatură cu....cu.... acea chestie? Și și mai important, știe de acea....chestie.

Audra a mijit ochii spre Ethan. Privirea i s-a oprit asupra parului auriu și a fluturelui argintiu pictat pe bratul sau.

- Duceti-l în sala Gloria, o sa vin si eu imediat.