Un Început Diferit

Cine sunt eu?

Trăim într-un univers rece și complex în care toți suntem niște visători.Toți avem anumite scopuri la care ne dorim să ajungem în cel mai scurt timp. Deseori..Oamenii au falsa impresie că vor fi fericiți doar dacă vor deține niște vieți "perfecte",lipsite de obstacole și clipe grele. Noi am uitat valoarea gesturilor mici sau a lucrurilor simple,nu-i așa? Ei bine,vă invit în universul meu. Vă invit să îmi cunoașteți raționamentul și personalitatea. Grație pasiunii mele pentru lectură și pentru scris,îmi doresc să vă împărtășesc momente din viața mea. Îmi doresc să învățați din greșelile mele,așa cum am învățat și eu din greșelile altora.
Sunt Isabella White,o fată simplă, educată,care pune accent doar pe caracterul și atitudinea celor din jur,nu și pe aspectul exterior.Am aproape 18 ani. Și am fost crescută de părinții mei în așa fel încât să prețuiesc fiecare zi,fiecare oră,fiecare minut și fiecare secundă din viața mea! Aceștia sunt Elena și Edward White. Mama mea este neurochirurg și este româncă. A copilărit în Craiova,județul Dolj. Iar tata se ocupă cu diferite afaceri și este originar din California,SUA. Sunt doi oameni raționali și intelectuali,foarte deschiși la minte, care își investesc tot timpul liber în educația mea. Îi iubesc enorm și petrec foarte mult timp cu ei,pur și simplu am ajuns să ador până și acele clipe în care eu nu am dreptate,iar ei îmi țin morală pentru a mă face să realizez unde am greșit. Formăm o familie unită tocmai deoarece comunicăm foarte mult. Iar eu respect de când mă știu două reguli de bază : 1-În casă nu există secrete. 2-Mama este cea mai bună prietenă a mea.

Am locuit până la 13 ani în Los Angeles,SUA,dar viața mea s-a schimbat radical în momentul în care părinții mei au decis să ne mutăm în România,în Craiova,care reprezintă orașul natal al iubitei mele mame.
Am lăsat totul și am venit aici.
Am lăsat școala,prietenii și locurile de-acolo,pentru a începe o nouă viață aici,în România.
Și totuși am rămas aceeași fată diferită și enigmatică ;am aceleași concepții cu privire la viață; aceleași valori,aceleași idei..
Era vacanța de vară atunci când m-am mutat. Întâi am incercat să mă acomodez cu noua casă. Citeam toată ziua în camera mea,vizualizam filme și seriale alături de ai mei,udam florile,culegeam roadele pomilor fructiferi din noua livadă..
Dar spre finalul lunii iulie am decis să ies în oraș cu rolele.
Am dorit să ies singură și spre uimirea mea,mama a aprobat acest lucru.
Știam unde era parcul deoarece se afla la doar câteva minute distanță de locuința mea.
Mă plimbam pe acele alei,cu căștile în urechi și rucsacul în spate.
Bătrânii arbori dădeau naștere unei atmosfere deosebite datorită umbrei pe care o făceau cu ramurile sale lungi. Gâzele naturii mă învăluiau cu iubirea lor. Adoram fluturii multicolori și delicatele albine. Mă impresionau până și frunzele tremurânde ale teilor. Pur și simplu eram pierdută în această lume atât de spectaculoasă a naturii! Nu mă mai interesa realitatea. Mă delecta muzica de calitate pe care o ascultam,iar ochii mei căutau poienițele răcoroase și magice ale acelui parc.
Am intrat într-o poieniță pentru a admira înmiresmatele flori și pentru a mai citi câteva capitole din cartea pe care tocmai o cumpărasem.
Am petrecut mult timp în acel locșor. Efectiv sunt unele locuri de care noi,oamenii,nu ne putem debarasa ușor. M-am îndrăgostit de acea poiana luminată de grațioasele raze ale mingii de foc.
După câteva ore a intrat în poieniță o fata blondă,cu ochii senini și verzi,cu buzele roze precum petalele acelor trandafiri și cu un nas cârn de mărime medie. Era puțin mai înaltă decât mine și avea o greutate aferentă înălțimii ei.
-Buna! Sper că nu te deranjez. Obișnuiesc să vin aici,în aer liber,pentru a scrie diferite poezii.
Nu te-am mai văzut. Cum te numești?
-Salut! Sunt Isabella. Îmi cer scuze,nu știam că mai vin persoane pe-aici. Părea un loc..retras și pustiu.
Dar mă bucur că am ocazia să te cunosc și permite-mi să-ți spun că îți apreciez pasiunea de a scrie poezii! Pe tine cum te cheamă?
-Mă numesc Emma. Îți mulțumesc! De fapt,majoritatea mă izolează din cauza acestei pasiuni. Ce mi-ai spus acum înseamnă mult pentru mine.
Câți ani ai?
-Am 13. Trec în clasa a 8a.
Voi împlini 14 în decembrie. Tu?
-Eu împlinesc 14 ani pe 19 octombrie. Și eu trec în clasa a 8a! Mă bucur mult că avem vârste așa de apropiate! Aș dori din tot sufletul să devenim prietene.

Iar din acea zi,lucrurile s-au schimbat și mai mult.
Emma și cu mine am devenit foarte apropiate. O consideram sora pe care nu am avut-o. O iubeam mult și o prețuiam pentru sinceritatea și inocența ei. Emma era genul de persoană care îți spunea verde-n față ce simțea sau ce gândea,indiferent de consecințe. Este un om vertical și hotărât,pe care te poți baza indiferent de situație.
Emma locuia foarte aproape de mine,iar deseori ne vizitam și ascultam muzică,urmăream filme,sau cântam împreună.
Îmi citea poeziile ei,iar eu îi dădeam diferite păreri sincere,care contau mult pentru ea.

Emma locuia cu sora ei ,Catinca.
În ciuda vârstei sale de 23 de ani,Catinca făcea tot posibilul pentru a-i oferi surorii ei niște condiții decente.
Emma și Catinca au avut niște copilării mai..grele ,despre care nu doresc să discute atât de mult.
Le voi asculta cu mare atenție dacă vor simți nevoia de a-mi împărtăși lucruri despre părinții lor.
Dar nu doresc să le întreb prea multe detalii deoarece este cert că rănile lor nu s-au cicatrizat în totalitate.
Din păcate,familia Emmei era diferită de a mea. Ea s-a ciocnit de obstacolele vieții de la o vârstă foarte fragedă.
Nu avea o familie numeroasă și unită.
Sora ei constituia persoana cea mai de preț pe care o avea.Aceasta era o fată foarte silitoare și inteligentă,care își câștiga încă de pe-acum existența datorită studiilor superioare.