Spectru

Capitolul 4- 1658

AUDRA
Cu pași grațioși Audra mergea înspre altar. Rochia ei de mireasă puternic decoltată atrăgea atenția tuturor, în special bărbaților. Își repetase de câteva ori planul în minte, apoi privise rapid cu ochii minții complicii așezați în diferite locuri. Totul era perfect organizat, drept urmare nu trebuia să aiba emoții. Și totuși teroarea îi tot bubuia în piept, iar palmele îi transpirau neîncetat. Nu pentru că era din nou ziua nunții ei, nici măcar nu-l iubea pe mire, ba chiar plănuia să-l măcelărească. Ci pentru că dacă ar fi făcut un singur pas greșit, totul s-ar fi năruit. Nicio răzbunare în numele Tiannei, Opheliei și al lui Arthur, iar în final ar fi putut să putrezească într-o temnița pentru o eternitate.
A aruncat gândurile pesimiste și s-a uita la tatăl ei care o conducea spre altar. Și-a verificat cele doua pumnale de la încheietură, totul era cum trebuie, voalul și mânecile lungi ascundeau armele. Ca de obicei, Audra avea capriciile ei, rochia bineînțeles că o deranja, iar cele două benzi drepte care serveau scopul de a-i acoperi sânii o faceau să se simtă greșit și incomod.
Când a ajuns în capăt lângă mirele ei, Egol Selzgrad, conducatorul Selzgradului, constată că acesta se uita drăgăstos la ea. Zambetul desenat pe fața lui putea să pară a fi un zâmbet de îndrăgostit, dar ea știa cea însemna de fapt. Era bucuros că în curând o să devină împărat, stăpânul Edrendirei. Atâta timp cât Audra era în libertate, asta nu s-ar fi intâmplat niciodată.
Un gust amar i-a apărut Audrei în gură, pe care a încercat să-l înăbușească, dar nu a reușit. S-a uitat la gărzile care închideau conform planului ușile sălii imense.
Patru slujitori s-au așezat în spatele fiecărui lord din Edrendira de Est, Elios, Salsgrab, Candeel și Hay. Moștenitorii caselor, susținătorii Audrei, erau așezați lângă tații lor nobili, acționând după plan.
Audra a așteptat câteva secunde, până când toți s-au așezat pe poziții, pentru a auzi un fluier care indica începutul măcelului. Nicio secundă nu i-a trebuit Audrei ca să înfigă ambele pumnale cu un grad de violență nemaivăzut în înteriorul stomacurilor tatălui și mirelui ei.
A zărit puțin ce se întâmpla în sală cu ochiul de la spate. Slujitorii frângeau gâturile lorzilor, iar oaspeții erau ținuți în frâu de santinele. Formația cânta un cântec plin de viață, iar în acel moment ajunsese la cea mai profunda parte, în care toate instrumentele se aliniau armonios. Se potrivea perfect cu atmosfera din sală.
Audra și-a captat atenți asupra celor două victime din fața ei.
- Asta este pentru că mi-ați omorât soțul, copilul și sora.
Și-a scos sabia legată de picior pe sub rochie, apoi le-a tăiat mâinile, între timp a făcut un farmec care le bloca puterile de Fae. Cei doi au început să urle de durere.
- Pentru tot ce mi-ați făcut în ultimii ani, vă răspund în egală măsură cu tortura pe care ați aplicat-o asupra mea.
Brutal, cu sânge rece.
- Tu- s-a întors către tatăl ei- tu se presupune că ești cel mai puternic Fae din toată lumea, având în vedere că ești împăratul Edrendirei de Est și Vest. Adevărul e că te-ai lăsat murdărit de politică și corupție. Omul pe care îl consideram un tată și-a dat duhul în urma cu mulți ani! Dacă n-ai fi fost atât de convins că întregul tău plan îți ieșise și dacă n-ai fi fost orbit de avantajele tale! N-ai fost deloc atent la bătaia inimii mele sau la gândurile mele. Nu ți-ai fi imaginat vreodată că aș fi îndraznit să te trădez. Ei bine, ghici ce, sunt fata ta. Află că răzbnarea se servește cel mai bine rece, iar ultima mea dorință este ca ultimul lucru pe care îl vei vedea înainte să mori este triumful meu. Vreau să simți ce este aceea durerea și cum e să fii vulnerabil. Am câștigat.
- Nenorocito! Să te ia toți zeii și să te trimită în Iad! a încercat să spună bărbatul.
- Ce păcat ca nu cred în ei.
Dintr-o mișcare capul împăratului era frânt la pământ, iar zâmbetul sadic al Audrei s-a lărgit. S-a întors către mire, apoi l-a săgetat cu o privire plină de aciditate.
- Par eu personajul negativ, iar tu cel pozitiv. Dar știi că nu-i așa! Tu ești cel care l-a înfipt pe Arthur al meu într-o țeapă. Cel care mi-a omorât fetița, pe Ophelia, și pe sora mea. Porcul care m-a violat cu brutalitate în fiecare noapte! Ești doar un șobolan jegos plin de mândire. Ei bine să vezi ce mândrie îți dăruiesc, pentru că nici măcar nu te voi lăsa să îți spui ultimele cuvinte. Adio, șoboalnule!
Și cu asta i-a frânt și lui gâtul, fără a mai zice ceva. Într-un final s-ar fi putut spune că putea să respire ușurată acolo în genunchi, pe podea, dar constatase că toată lumea o privea fără suflu.
S-a ridicat ușor în picioare. Printre suflul ei sacadat a șoptit o mică vrajă prin care s-a multiplicat de o suta de ori, cu ajutorul căreia a trimis câte o versiune de-ale ei în fiecare oraș și sat din întreaga lume, cu scopul de a-și transmite mesajul:
- Oamnei din întreaga lume, Edrendira de Vest și Est! Mă aflu aici după măcelul pe care l-am creat la propria-mi nuntă. Nu mă aștept să mă priviți cu aceeași ochi cu care m-ați privit până acum, iar dacă nu ma vreți ca succesor la tron, vă înțeleg. Până la urmă sunt produsul unui împărat Fae cu o vrăjitoare găsită printr-un bordel oarecare. Am făcut totul din propriile mele motive. Zilnic eram abuzată de tirania unui monstru. Un monstru care mi-a omorât soțul, sora- împărăteasa Tianna- și propriul copil nou-născut. Nu ați știut niciodată adevărul, pentru că împăratul ascundea aceste fapte. Ascundea că există sate care colcăie a foame și boli. Ascundea că sute de vrăjitori și vrăjitoare sunt zilnic discriminațe din cauza rasei lor; femeile și bărbații sunt abuzați într-o egală măsură; rebelii din Edrendira de Vest, care au măcelărit sute de nevinovați, au fost susținuți de însuși împărat și cel mai important... există o profeție care amenință că toți vom muri! Că întreaga Edrendira va fi distrusă și că nimeni nu va rămâne în viață. Dacă m-ați alege încontinuare ca împărăteasă, aș fi exact opusul lui și m-aș ocupa de toate problemele personal. Și nu o zic, pentru că îmi doresc putere, ci pentru că nu vreau ca sute de nevinovați să moară din indiferența și gândirea bolnavă a unui dictator! Am negociat cu celeilalți lorzi din Edrendira de Est și toți îmi susțin cauzele. Voi ce alegeți? Să lăsăm lumea să se prăpădească? Sau să luptăm și să găsim o cale!
    Un moment de tăcere stânjenitor s-a lăsat în întreaga sală. Audrei îi pulsa o venă de pe gât, iar limba începea să i se usuce. Era atât de tensionată, încât nici măcar dulcile aduceri-aminteri din copilăria ei nu o calmau ca de fiecare dată când era agitată. Tăcerea a persistat, până când cineva a strigat:
- Trăiască Împărăteasa Audra Janir Edrendira!
Apoi toată lumea a urmat strigătul triumfator.