How they changed my life [One Direction Fan Fic]

Capitolul 10

Johanna's POV

*trei luni mai târziu*

-Johanna! Aşa nu se mai poate! M-as săturat să stasi ca stânca aici şi să nu faci nimic! Nu-ţi cer să te duci la facultate ,să lucrezi sau să faci nu ştiu ce lucru, vreau doar să vorbeşti cu noi,sau cel puţin cu psihologul.

-Dar vorbesc cu Taylor... zic eu scuzându-mă.

-Aşa e . zice micuţul

-Degeaba vorbeşti cu el.El nu se pune. El nu ar înţelege nimic din ce i-ai spune.Şi în plus,e credul.De unde ştim noi că nu-l minţi? zice Eleanor .

-Nu mint! Nu mă obligă. zice Taylor enervat. De îndată ce a înţeles că Eleanor mi-a răpit fericirea, are un ghimpe de ură înfipt în inimă îndreptat spre ea.

-Gata, nu vă mai certaţi! Oricum, psihologul va reuşi să dovedească (,) că nenorocitul ăla de Noah Horan mi-a violat fata şi prietenii lui oligofreni au ţinut-o ostatică.

-Nu m-a violat Niall! Nu m-au răpit sau sechestrat, ba chiar m-au salvat! Nu vă mai înţeleg deloc! zic trântind scaunul şi luând-o la fugă spre camera mea.

M-am trântit în pat şi am început să plâng ca o fraieră,ştiind că oricât aş încerca, nu pot face nimic. Am înţeles de la Eleanor că băieţii au fost la chisoare timp de 29 de zile,ceea ce le-a stricat cariera.Nu am vrut să le fac asta. Promit că mă voi întoarce în Londra pentru ei ,sau cel puţin că voi dovedi adevărul.Nu vreau să se despartă.

 Am auzit două ciocănituri în uşă  am sărit ca arsă şi am fugit spre usă ,pe care am crăpat-o puţin să văd cine este.      Îndată ce i-am văzut capul lui Taylor,am dat uşa la perete şi am sărit să-l îmbrăţişez.

-Oh,Tay,tu mă crezi?

-Fireşte că te cred! De ce aş mai fi aici dacă nu te-aş crede?

-Oh,aşa e …Scuze.

-Deci…Vreau să-ţi zic ceva ce am auzit.

-E legat de băieţi?

-Într-un fel…zice el scărpinându-se anxios în cap. Ei bine, am auzit că Taylor Swift vine aici,în New York.Are un concert în seara Din câte am înţeles de la tine,eraţi prietene destul de bune.Eleanor se duce la concertul ei.Ai putea să o suni de pe telefonul lui Niall,ştii tu,dacă mai are baterie.Apropo, ce marcă e?zice el.

-Nu ştiu, nu-s vânzătoare de telefoane! Uite-l. zic scotând telefonul de sub saltea şi înmânându-l piticului care-l privea admirativ.

-E la fel ca fostul telefon al tatei.Încă are încărcătorul. Zice el atotştiutor.

-Bun. Deschide-l.Ia vezi,trebuie încărcat?zic emoţionată.

 După ce apasă insistent pe butonul din partea de sus a telefonului,acesta se deschide pentru câteva secunde, după care se închide, vibrând uşor după câteva secunde.

-Adu încărcătorul.ii zic uitându-mă in gol.Sunt aşa de aproape de a-mi îndeplini dorinţa ce mă macină de apoape trei luni.

 Am urmărit cu privirea paternul peretelui în încercarea de a reduce timpul de aştepatre.Când eram sigură că mai aveam puţin şi memoram paternul,un clic m-a avertizat că uşa s-a deschis.M-am întors agitată pentru a-l vedea pe micuţul Taylor zâmbind ţinând un încărcător în mână.Un zâmbet malefic mi s-a întipărit pe faţă,după care am înşfăcat încărcătorul şi după ce l-am introdus în priză şi în telefon am aşteptat până după apăsările mele insistente s-a deschis,arătându-mi o poză de fundal cu mine dormind.Când a făcut Niall poza asta?

Ei bine,ştiu că este destul de scurt ,dar mi-a venit o idee mai bună:postez capitole mai scurte şi mai des. Capitolul următor cred că va apărea mai târziu sau mâine.

P.S.:Ce părere aveţi de noua copertă?

~Anca