Un Început Diferit

Prima zi de școală

Deci așa mi-am petrecut eu vacanța de vară : alături de prietena mea,Emma.În ciuda vârstei mele fragede,m-am apropiat chiar și de sora acesteia de 23 de ani,numită Catinca.Este o fată foarte intelectuală și responsabilă,care deține numeroase trăsături de caracter pozitive! Catinca mă uimește efectiv prin lucrurile pe care le face în fiecare zi. Aceasta o crește pe Emma,o copilă de 14 ani și în mod cert nu îi este ușor! În vacanța de vară părinții mei și cu mine le-am vizitat foarte des pe cele doua surori,care locuiesc foarte aproape de noi. În timp ce mă jucam eu cu viitoarea colegă (da,ați auzit bine) de clasă,mama și cu tata discutau cu sora ei mai mare diferite lucruri de adulți,ba chiar au ajutat-o cu problemele financiare pentru a-și putea continua studiile. După cum am spus,este o fată isteață și muncitoare cu un viitor strălucit. Îi face plăcere să învețe,iar anatomia este pasiunea ei.Catincăi îi sclipeau mereu ochii asemeni unui înger atunci când mami îi descria anii ei de studenție! Și Catinca dorește să devină neurochirurg,deci mi-am dat seama cum au devenit ele așa apropiate. Mamei îi era foarte drag de tânăra șatenă,iar aceasta îi purta o stimă nemărginită mămicii mele. Catinca spunea deseori că tot ce își dorește este să salveze vieți ;să ajute cât mai multe suflete și să facă tot posibilul pentru a duce la capăt cu succes orice operație (atunci când va începe să profeseze,evident). Iar mama îi transmitea cu mare seriozitate faptul că mulți medici,deși sunt niște oameni școliți și foarte competenți,evită să pună în aplicare cunoștințele psihologice asimilate în facultate. "Oricât de dur ar fi diagnosticul, un doctor adevărat îi va reda mereu pacientului un element atât de banal..dar atât de esențial..și anume SPERANȚA. Aceasta moare ultima. Medicul trebuie să consoleze familia acelei persoane și să o convingă că nu există boli incurabile.Trebuie să lupți până la capăt cu aceste greutăți,pentru că,într-un final,vei ajunge la destinație și îți vei împlini visul. (...) "

Dar vara..s-a sfârșit. Timpul ne-a răpit cu viteza unui tren accelerat unicele zile călduroase. S-au dus și nopțile scurte ; a venit gerul,iar totodată cu el,a sosit și școala.
Deși știam că ai mei m-au înscris în mod special în aceeași clasă în care se afla si Emma, îmi era teamă de posibilele conflicte cu anumiți colegi răutăcioși. Nu îmi plăcea ideea că voi fi știută drept "fata aia nouă" și în niciun caz nu doream să fiu marginalizată din cauza originilor mele.

Mai sus am publicat o poză mai veche cu mine. Am dorit să vă faceți o idee cu privire la înfățișarea mea. Până acum am evitat să mă descriu sau să vă prezint fotografii cu aspectul meu,considerând că importante sunt doar calitățile și defectele morale. Însă astăzi m-am gândit că povestea ar deveni mai atractivă dacă aș insera din când în când și imagini în capitolele acestei cărți.
Sunt o șatenă cu ochii căprui și tenul deschis. Am o înălțime normală și ador accesoriile.
Semăn foarte mult cu tati,care este și el șaten,dar buzele,ochii și dantura le am de la mama mea. În fotografia publicată pare că am părul mai deschis din cauza luminii. În realitate acesta este un castaniu foarte închis.

Fiind foarte cald,m-am îmbrăcat într-un maieu alb,din bumbac și într-o pereche de blugi lejeri.
M-am încălțat în niște pantofi sport,ca de obicei.
De data aceasta nu mi-am prins părul,ci am ales să îl las desfăcut.

Mie și Emmei ne era foarte teamă de clasa a 8a,din cauza simulărilor și a examenelor pe care urma să le dăm.
Pe lângă această grijă a evaluării naționale,eu trebuia să mă acomodez în scurt timp cu noii profesori și colegi pe care-i aveam.

Înainte să plece la birou,tata ne-a propus mie și prietenei mele să ne ducă la școală cu mașina.
Noi am acceptat și l-am îmbrățișat pe tati pentru acest gest.

-Vă descurcați,fetelor? Eu am o întâlnire de afaceri și din păcate nu voi putea asista la festivitatea de deschidere.
-Stai liniștit,tati,ne descurcăm. Dar poți coborî puțin ca să ne dai și nouă buchetele cu flori,te rog?
-Desigur.
În ziua anterioară ne-am decis ambele să îi cumpărăm doamnei diriginte buchete de trandafiri. Doar că eu am ales trandafiri roșii,iar ai Emmei erau rozi.
-Mulțumim frumos,domnule White! Să aveți o zi bună!
-Mulțumim,tati,pe mai târziu!
-La revedere,fetelor! Baftă în prima zi de școală!

Pe noua dirigintă o chema doamna Emily și era profesoară de chimie. Era din păcate cea mai exigentă profesoară de chimie din județul Dolj ;dar totodată era și cea mai competentă,bineînțeles. Elevii slabi se amuzau pe seama dumneaei comparându-i părul brunet cu inima sa "la fel de neagră". Am rămas uimită atunci cand Emma mi-a împărtășit aceste lucruri. Părea de treabă în prima zi. Ba chiar m-a pupat și mi-a urat bun venit de față cu toți colegii!

Fiind prima zi de școală,ne-am adus câte un caiet și ceva de scris doar pentru a ne nota orarul.
Doamna Emily mi-a oferit și mie manualele de clasa a 8a,apoi am discutat puțin despre anul greu de studiu care începuse. Pe scurt,aceasta ne-a transmis într-un mod foarte concis că își dorește de la noi multă seriozitate și ambiție,altfel nu ne vom bucura în vară de niște rezultate frumoase la examenul de capacitate.
După o oră și jumătate,aceasta a spus că se duce să completeze catalogul și că putem pleca acasă.

Toți colegii erau agitați ;ba la un moment dat chiar aveam impresia că se ceartă pe o anumită temă.
-Emma,ce se întâmplă?
-La inceputul lunii septembrie,în fiecare an ieșim în oraș și sărbătorim începerea unui nou an școlar.
Astăzi este prima zi,iar morala doamnei Emily s-a încheiat,deci toți se întreabă la ce restaurant să mergem pentru a evita aglomerația.
-Aa. Voi veni și eu?
-Normal că vei veni,Is. Faci parte din acest colectiv acum. De ce să nu vii?
-Nu știu,sunt nouă,m-aș simți ciudat.
-Nu ai de ce. Haide să vorbim și noi cu Sarah și Maya.
Uite-le acolo!

Sarah și Maya erau două dintre noile mele colege. Acestea erau cele mai bune prietene,dar se înțelegeau foarte bine și cu Emma.
-Heei,fetelor! a zis Emma.
Ați făcut deja cunoștință cu Isabella,este prietena mea și aș dori să vă propun ca anul acesta să stăm la masă și cu ea.
-Hei,Emma! Hei,Is! au spus ele în cor.
Ne-ar face plăcere! Plus că o vom cunoaște mai bine. Pare o fire foarte sociabilă. a continuat Sarah.
-Vă mulțumesc frumos,fetelor! De abia aștept!

Ajunși în acel local, ne-am așezat și și-a comandat fiecare ce a dorit.
-Emma,eu mă duc până la toaletă. Merg să mă spăl pe mâini.
-Ok,Is, vrei să vin cu tine?
-Nu este nevoie. Nu te deranja,mă descurc,vin imediat.

Acel restaurant era foarte modern și era decorat într-un mod drăguț și original. Spre uimirea mea,chiar nu era așa de aglomerat.
Dar sigur că nu doream să mă duc la toaletă,ci voiam doar să iau puțin aer și eventual să o sun pe mami ca să-i spun că sunt bine și că grijile mele cu privire la noii colegi au fost de prisos.
Afară a inceput ploaia,dar nu m-a interesat. M-am bucurat pentru că picăturile de ploaie au răcorit atmosfera.
Când am dorit să intru din nou în clădire,m-am împiedicat și am alunecat.
El m-a luat în brațe și m-a întrebat dacă sunt în regulă...
Dar stați,am omis să vă spun cine era el

Acesta este al doilea capitol al cărții intitulate "Un Început Diferit".Aș dori să citesc multe opinii sincere în rubrica pentru comentarii ca să îmi fac o idee dacă ar trebui să continui firul narativ al acestei povești. :) Să aveți o seara frumoasă ca voi,dragi cititori! ❤