Strange

Cap 3

Acum sunt sigur că e cineva acolo . Când a văzut că am descoperit-o o i-a la fugă . Încep să alerg cu gândul că poate o prind din urmă și din neatenție mă împiedic de o creangă ,cad , mă lovesc la cap si din acest moment tot ce mai văd e o fata cu parul castaniu intr-un coc dezordonat cu o privire speriata ce se apropie , iar apoi , un negru intens.
     ***
  Ce naiba? Deschid încet ochii și o durere puternica la cap mă lovește. Ce s-a întâmplat? Pun mana usor pe fruntea mea si simt o rana îngrijită.Cine a facut asta?Nu îmi amintesc nimic înafară de faptul că am cazut si m-am lovit. Ceva lipsește. Cantecul infinit al păsărilor e același iar mirosul de pământ și iarbă îmi învăluie nările mai puternic de aici, de jos. Mă ridic încet și realizez că piciorul meu e prea slăbit. Aud cum cineva se apropie .Ma pun inapoi cum stateam inainte si inchid repede ochii.Mă uit pe furiș si observ o fată ce se apropie cu o cârpă udă spre mine. Imi amintesc chipul ei , sigur ea trebuie să fie cea care m-a ajutat si persoana pe care o urmaream, sau mai bine zis cea care ma urmărea.Pare drăguță și ar trebui să îi mulțumesc pentru că m-a ajutat . Aștept să se aplece si deschid ochii. Se sperie și se îndepărtează cu gândul de a pleca . Chiar așa de tare sperii fetele cu fața mea?
,, -Heei! Stai ! Vreau sa îți mulțumesc ! Te rog nu fugi !" strig ca un disperat după ea.
Se oprește pentru un moment și se întoarce încet încă speriată.Nu i-am făcut sau spus nimic urât , nu? Mă ridic scransind din dinți de durere si ma duc mai aproape de ea. Pot observa cum încă încearca să mă ajute îngrijorată dar cu o mică ezitare. Sunt la un metru de ea și nu stiu ce sa ii spun. Când am vazut-o am uitat tot ce era de spus și parcă vreau să stau să mă holbez la ea pentru restul vieții mele.E asa de frumoasa, cu ochii mari , caprui si cateva fire din cocul dezordonat ii atarna pe fata completand perfect . Ies din transa si vad ca are sprancenele ridicate parca asteptand nerabdatoare sa ii spun ceva.
,, - Da, hei , umm " mă bâlbâi puțin și reușesc să îi spun ,, -Îți mulțumesc că m-ai ajutat , adică mi-ai ingrijit rana , adică nu mai lăsat acolo întins neconstient."
Da din cap si apoi se întoarce să plece. Doar atât?
,, - Nu ai de gând să spui nimic? "
Inca cu spatele , o pot auzi cum murmură foarte încet un ,, nu " si pleacă.
,, - O să te mai văd pe aici? Poate vom ajunge prieteni , dacă vrei " insist .Cred ca e enervant pentru ea. Da din umeri si dispare în adâncul pădurii. Se vede că știe locurile din această pădure , nu e genul care să se piardă , si după cum era îmbrăcată, cu o rochie albă de vara murdară de noroi îl petrece cam des pe aici.
Mă grăbesc acasă , sunt extenuat din cauza loviturilor si la fel de flămând .Nici nu vreau să știu cum va reacționa mama. Acum că știu cine era acea persoană nu mă pot opri din a nu mă gândi la ea. Am uitat să o întreb cum o cheamă ...
     
    Era asa fericită că l-a putut ajuta pe Harry. Lacrimi de bucurie ii inundau obrajii .Simțea în sfârșit căldura unui om , dupa atâta timp cineva a apărut si facut-o fericită pentru câteva momente. Ea i-a îngrijit rănile, si curioasă l-a sărutat încet pe frunte dandu-i carliontii dezordonati la o parte.Se simțea atât de bine. Știa că Harry nu e rău , dar acum a fost convinsă de asta. El i-a mulțumit și a adus vorba de prietenie.Se gândea , Harry chiar voia să fie prietenul ei? Să petreacă timp cu ea, să se distreze , să râdă , să împartă lucruri așa cum făcea cu vechii ei prieteni . Dar e imposibil , își tot punea in minte că ea e moartă acum și nu mai poate face aceste lucruri . Nu mai are o casa, nu mai are nimic. Nu e sigură că ar trebui să își pună increderea în Harry dar e prea târziu să renunțe, deja s-a apropiat si ii s-a arătat. Speră cu entuziasm că va veni și mâine dar în același timp și cu regret crezând că nu face ceea ce trebuie.. ,, Pot vorbi cu el, o conversație normală ca intre doi prieteni " s-a gândit ea.