Tainele iubirii

Cap. IX

Desi nu reusisem sa adorm aproape deloc in noaptea ce trecuse, eram mai pregatita decat oricand in a-l infrunta pe Robert Smith...sau poate Robert Redlight. La 07.00 am rugat-o pe Aeira sa il ia pe Eric la ea si sa nu il dea nimanui pana nu ma duceam eu personal sa il iau. Stiam ce am de facut daca lucrurile degenerau si Robert insista cu intrebarile legate de copilul meu, iar ea stia ce trebuia sa faca daca eu nu apaream pana la lasarea noptii.

Dupa un dus fierbinte, mi-am infasurat corpul intr-un prosop, mi-am uns corpul cu crema mea preferata, mi-am luat lenjerie intima neagra, peste care imbracat o camasuta alba lunga si o pereche de colanti negrii. Parul l-am prins intr-o coada de cal. Am aranjat si ultimele lucruri in geanta si eram gata de infruntare.

Robert imi trimisese un mesaj in care ma anunta ca la ora 09.00 urma sa vina la mine...cum facuse rost de numarul meu de telefon doar el stia. Mai erau zece minute pana la intalnire, am verificat ca totul sa fie in ordine, cafetiera era plina cu cafea, casa arata normal, nimic nu trada urmatoarea mea miscare.

Dupa nici cinci minute am auzit soneria de la usa...era aici. Am tras aer in piept, mi-am reglat respiratia pentru a parea cat mai linistita si am deschis usa. In fata mea statea un brunet, proaspat ras cu niste ochi albastrii patrunzatori ce ma priveau fix din cap pana in picioare. Desi simteau mii de fiori ce imi strabateau corpul, i-am zambit si l-am invitat sa intre.

- Ma asteptam la o primire mai putin calduroasa, il aud pe Robert zicand.

- Doar pentru ca incerc sa ma comport matur si responsabil, nu inseamna ca imi face placere prezenta ta. As prefera sa trecem direct la subiect, nu imi doresc sa lungim aceata intalnire mai mult decat este necesar, ii zic in timp ce ma indrept spre cafetiera, pastrandu-mi zambetul fals.

- Cafea? Este proaspat facuta.

- Da, te rog, dar incearca sa nu adaugi otrava, zice zambind in coltul gurii, brunetul.

- Unde este Eric? Ma intreaba brusc

- Unde este fiul meu, este doar problema mea, dar pentru a fi in continuuare politicoasa iti voi raspunde. Este plecat in oras cu vecina mea, cea care are grija de el cand eu nu pot, adaug pe un ton aspru.

- Sa inteleg ca l-ai ascuns de mine. Stii ca nu il poti tine la distanta de mine prea mult timp, nu? Rade ironic si continuua sa soarba din cafea.

- Ma ameninti, Robert? Ar fi tare urat sa o faci, nu cand ai in fata ta o avocata, scuip cuvintele printre dinti. In plus Eric nu este preocupatea ta, nu as avea de ce sa il ascund de tine. Ma gandesc ca vrei sa ma omori pe mine, nu copilul meu.

Subiectul Eric era unul delicat pentru mine, stiam ca ma va ataca cu asta si incercam sa fiu cat de calma era posibil. Speram sa nu rabufnesc si sa fac ceva gresit ce mi-ar putea da planul peste cap.

- Nu trata ca pe o amenintare, dorinta mea de a cunoaste juniorul. Si, iubitul tau Brad, unde este? Cum de nu este aici sa te sustina? Are atat de multa incredere sa te lase singura in preajma mea? Zice schimband subiectul delicat, cu unul dureros.

- Crezi ca am nevoie de un barbat sa ma apere? Inca nu ai inteles cu cine vorbesti? Zambesc ironic. Aveam nevoie de Brad, de sprijinul lui si faptul ca de atatea luni nu stiam nimic despre el, ma ingrozea. Stiam ca ceva este in neregula, stiam ca disparitia lui, era strict legata de omul din fata mea. As fi vrut sa ii arunc tot ce aveam pe suflet, toata ura pe care o acumulasem in ultima vreme, dar stapanirea de sine pe care o aveam, ma ajuta si acum.

- Nu ai nevoie decat de mine, zice in timp ce se ridica de pe canapea si se indrepta incet spre fotoliul unde eram asezata. Nu am venit aici sa ne certam, ci sa lamurim lucrurile. O sa fiu direct asa cum ai vrut. Stii cine sunt si care este familia mea, dar in loc sa imi ceri socoteala, ai preferat sa fugi si asta nu inteleg. Unde era avocata diavolului atunci? De ce dracu ai disparut si nu mi-ai dat sansa sa iti explic situatia? Imi striga in timp ce se asezase in genunchi in fata mea.