Viață pierdută

Capitolul 5

Ce am făcut să merit toata chestia asta?

Răpită , bătută şi sechestrată.

Am închis ochii pentru o secundă şi îmi calmam respirația.

Urăs întunericul şi frigul.
Mi-am târât picioarele până la salteaua prăfuită şi tocată de vreme .Am strâns genunchii la piept şi i-am înconjurat cu brațele.

Plângeam pentru faptul că viața mea devenea un pierdută.
Nu ştiu dacă o să-mi mai continui studiile sau dacă o să îmi mai revăd familia.

Am închis ochii şi adormit.

Uşa veche scârție şi îmi deschid ochii.
Leandro se uită la mine şi cu dezgust îmi aruncă două felii de pâine şi o sticlă de apă pe jumătate plină.

- Pentru astăzi! atât spune şi pleacă.

Chiar dacă orgoliul meu este rănit , nu mai vreau să stau în camera asta oribilă:

- Leandro.... îi spun numele şi se întoarce către mine.

Ridică sprânceana şi spune calm , prea calm:

- Da?

- Îmi pare rău! Nu mai vreau să stau aici!

Zâmbeşte în colțul gurii şi închide uşa după el.

Nu ştiu cât timp a trecut de când Leandro a venit aici , dar îmi este extraordinar de frig.Pâinea pe care mi-a dat-o nu este îndeajuns pentru stomacul meu înfometat.Apa prea puțină pentru gura mea uscată.

- Vino! vocea rece a lui Leandro mă trezeşte din clipa mea de linişte.

Mă ridic de pe salteaua murdară şi ies după el.
Intrăm în sufragerie şi se aşează pe canapea. Îmi face semn şi mă aşez lângă el.

- Ultima dată când mă m-ai jigneşti , Hande! îmi spune numele mai mult mârâit. Ai înțeles?

- Da , spun uşor.

- Am treabă astă-seară , nu fă vreo prostie să pleci sau să suni pe cineva. Daca vrei ceva , ai un buton în bucătarie şi o să vină doamna Tina să-ți aducă lucrurile dorite. Ai înțeles, Hande?

- Da!

- Hai, vino şi dă-mi un sărut.

M-am strâmbat involuntar şi se pare că gestul nu a trecut neobservat.

A mârâit şi mi-a prins maxilarul în mâinile lui puternice.

- Când spune ceva , respecți!

Mă lasă în pace şi pleacă trântind uşa .

M-am dus la bucătărie şi am deschis frigiderul. Am luat legume ca să-mi fac o salată şi pieptul de pui ce l-am încălzit.

Am mâncat şi m-am dus la baie să mă spăl.
Nu mai suportam mirosul de transpirație şi părul încâlcit.
Din dulap am luat o lenjerie neagră şi pijamale negre.

Am ieşit din duş cu prosopul pe mine şi altul în cap.Am luat lejeria neagră , renunțând la sutien.Părul l-am uscat şi l-am pieptănat.

M-am îmbrăcat şi m-am pus în pat , adormind.

Dimineata mă trezesc în jur de ora 12 .

Mă dau jos din pat şi cobor la bucătărie.

Leandro era acolo şi mânca o salată.

M-am dus încet spre frigider ,nevrând să-l deranjez.

- Te-ai  trezit , nu a spus-o ca pe o întrebare ci ca pe o constatare.

Am oftat uşor şi am luat un iaurt din frigider şi o lingură de pe suport.

Am dat să ies din bucătărie , dar fix în acel moment încheietura îmi era prinsă de mâna lui puternică.

Mi-am întors capul şi am observat privirea răutăcioasă pe care mi-o adresa.

- Ce ți-am zis eu de ignoranță? Vrei să stai mai stai jos?

Ridică sprânceana şi se uită la vestimentația mea:

- Îmi place ceea ce văd! Fă ca mine şi o să fie bine!

Se întinde şi îmi dă un sărut pe obraz.

Zâmbesc cât să nu îşi dea seama că nu îmi plac săruturile lui.

- Şi, ce-ai făcut aseară? Ai fost cuminte? mă întreabă şi mă pune poala lui.

- Am mâncat , am făcut un duş şi după m-am culcat. Dar tu? îl întreb fiind dornică să aflu de ce a lipsit o noapte întreagă.

- Treabă , pe aici , pe colo. Astă seară e o petrecere . Ai dori să mă însoțeşti?

Şi pentru prima data îmi zâmbeşte sincer.

- Nu am cu ce să mă îmbrac , îi răspund sincer.

Râde  şi se uită în ochii mei :

- Iubita , nu asta e problema. O să vorbesc cu oamenii mei să-ți aducă nişte rochii. Până atunci , ce zici de o plimbare în mall , poate luăm rochia.

- Mă laşi în mall? îl întreb surprinsă

- Da, o să fii cu mine. Să nu-ți faci gânduri de fugă , o să fie rău , spune pe tonul său rece.

- Leandro , dar facultatea mea? Nu pot irosii anii de muncă!

Închide ochii şi oftează.

- Te voi lăsa..... doar cu o condiție , spune uitându-se atent în ochii mei.

- Orice!  îi zic plină de speranță că voi putea deveni o tânără profesoară.

-  Să mă iubeşti , Hande!

Să ce?

- Leandro , asta se face cu timpul , nu pot deodată să fac asta.

- Îmi promiți că vei încerca?

Cum aş putea să-l iubesc atât timp cât el îmi limitează libertatea?

- Voi încerca!

- Mulțumesc!

Pentru prima dată îl văd slab în față mea. Oare unde e bărbatul puternic?