Prima scrisoare de la Perrie pentru Zayn
-
Zayn,
A trecut aproape un an de cand ne-am despartit, de cand ai decis ca alaturi de mine nu vei putea avea cariera stralucita la care mereu ai visat. Am fost intr-adevar un impediment in implinirea viselor tale, am stat vreodata intre tine si succesul mult dorit? Intrebarea aceasta nu-mi dadea pace in primele luni dupa despartire si inca ma macina uneori in serile in care mintea nu imi este distrasa.
Stiu ca m-ai sunat, Zayn, dar nu ti-am putut raspunde, auzul vocii tale m-ar fi distrus. Ai fi auzit doar plansetele unei femei distruse, nu ar fi fost loc pentru o conversatie.
La 2 luni dupa despartire, inelul de logodna inca se afla pe degetul meu, nu in public pentru ca ar fi trezit suspiciunilor oamenilor ci in camera de hotel unde ma refugiam. Imi amintea de tine, mai mult decat orice, mai mult chiar decat tricoul tau care s-a ratacit printre hainele mele si pe care nu ti l-am dat niciodata inapoi pentru ca era invaluit in parfumul tau. Purtand inelul ma simteam legata de tine, de sufletul tau.
Am incercat sa fiu puternica, sa fac un pas inainte si am reusit, Zayn, dar a aparut ea si am simtit cu fac doi pasi inapoi ajung mai rau decat inainte. Gigi... atat de frumoasa, atat de plina de viata si-a facut un loc in viata ta, poate mai rapid decat mi-am facut eu. Am fost geloasa, ea e cea care iti da acum sfaturi, care te sustine in orice moment si care iti spune noapte buna in fiecare seara. Nu mai sunt eu aceea si ma doare. Dar am realizat ca si eu ti-am oferit sprijinul meu, cu siguranta nu in acelasi mod in care o face ea, dar am facut-o cat de bine am putut. Te-am sprijinit, Zayn, cu toate puterile mele, cu toate ca uneori nu ai observat sacrificiul meu. Iti amintesti cand mi-ai cerut sfatul cu privire la incheierea contractului cu Modest? Ti-am spus sa iti asculti inima, sa iti urmezi instinctul. Si asa ai facut Zayn, sper ca nu regreti nicio secunda alegerea facuta.
Mi-e dor de tine uneori, de sarutarile tale si de modul in care iti plimbai degetele pe pielea mea trasand modele. Ma gandesc la cum ar fi fost sa fim sot si sotie, sa impartim acelasi nume. Dar nu voi stii niciodata, pentru ai ales sa pleci... Nu ti-am spus niciodata, dar mi-am ales si rochia de mireasa, am planificat aproape fiecare detaliu. Mi-a luat luni de zile sa planific totul, iar tie doar cateva minute sa distrugi totul.
M-a ranit Zayn, cum nimeni altcineva nu a facut-o, m-ai ranit cu adevarat, dar iti multumesc. Am descoperit cat de puternica sunt, m-am desoperit pe mine insami, am invatat sa accept ca oamenii dragi aleg uneori sa plece fara vreo explicatie clara. Am invatat sa ii apreciez pe cei care au ramas si sa nu mai tanjesc dupa trecut. Iti multumesc pentru fiecare amintire oferita, iti multumesc ca ai fost alaturi de mine in momente dificile. O parte din mine mereu te va iubi, dar nu intr-un mod aprins, ci intr-un mod stins, caci relatia dintre noi doi a fost o lectie pentru mine.
Nu astept un raspuns, ma multumesc cu faptul ca am avut curajul necesar pentru a-ti scrie. Sunt constiienta ca exista alte prioritati in viata ta acum si ca cel mai probabil scrisoare va citita in graba si aruncata intr-un sertar.
Cu sinceritate,
Perrie
-
Asta e prima scrisoare, sper ca va place si imi cer scuze pentru eventualele greseli, sunt la inceput.
Lasati un comentariu sa stiu daca are rost sa continui urmatoarele scrisori, ar urma un raspuns de la Zayn.
