Raspunsul lui Zayn
-
Perrie,
Am primit scrisoarea ta... Initial cand am vazut plicul si numele tau pe el, am crezut ca este o gluma nesarata. Dar ti-am recunoscut scrisul, iar cand am deschis plicul am fost invaluit de mirosul parfumului tau, acel miros atat de familiar. Nu-mi vine sa cred, inca folosesti parfumul ales de mine.
Cu ce sa incep? Am atatea de zis, nu ti-am explicat niciodata de ce am plecat si cred ca sosit momentul ideal cu toate ca mi-ar fi placut sa fim in aceeasi incapere cand iti vorbesc. Am plecat nu pentru ca nu te mai iubeam ci pentru ca aveam nevoie sa fiu singur, singur in adevaratul sens al cuvantului. Stiu ca suna vag, dar nu gasesc alte cuvinte ca sa-mi justific alegerea. Nu ai fost niciodata o piedica in implinirea viselor mele, nu pot sa cred ca ai gandit vreodata asta! Stii cat de mult te-am iubit, iar eu stiu ca ai fost alaturi de mine in momentele dificile.
Amintirea serii in care ne-am despartit m-a chinuit multe nopti, sa stii...
Throwback, Zayn's POV
Ma apropiam cu pasi repezi de casa, trebuia sa o fac, trebuia sa ii spun ca nu mai pot sa imi continui viata alaturi de ea. Stiam ca o va durea, stiu ca o voi rani cum nimeni altcineva nu a facut-o vreodata, dar trebuia sa o fac. Am deschis usa hotarat si am auzit-o strigandu-mi numele spunand ca e la etaj in dormitor. La auzul vocii ei, bataile inimii mele au accelerat. Am incercat sa aman intalnirea urcand scarile lent, dar intr-un final am ajuns la ea. Era atat de frumoasa, imbracata intr-o rochie rosie cu parul blond curgand pe umeri. Trebuia sa iesim in acea seara, trebuia sa mancam la restaurantul ei favorit. Cand m-a zarit, ochii ei s-au luminat, iar un zambet a aparut pe fata ei frumoasa.
-Te mai schimbi sau mergem asa? a intrebat.
-Perrie, trebuie sa vorbim... i-am spus cu o voce inceata si i-am facut semn sa ne asezam pe pat.
-Ce s-a intamplat? Esti bine? Sunt probleme la studio? m-a asaltat ingrijorata cu intrebari, femeia asta chiar ma iubeste, cum o sa fac asta?
-Vreau sa ne despartim, am spus.
Timp de cateva secunde fata ei nu a schitat vreo expresie, mintea ei parea in alta parte, cred ca procesa cuvintele mele. Dupa zeci de secunde scurse, s-a ridicat brusc de pe pat, si-a scos inelul de pe deget si l-a aruncat indreptandu-se spre fereastra dupa. M-am ridicat si i-am atins bratul incercand sa o intorc spre mine, dar si-a tras bratul.
-De ce... De ce faci asta? m-a intrebat printre suspine. Nu i-am raspuns, nu aveam puterea sa o fac. Am luat o geanta si am varat cateva haine in ea, in tot acest timp ea nu s-a miscat de la fereastra. M-am uitat la inelul de pe pat, parea nesemnificativ nefiind pe degetul ei, nu puteam sa il iau cu mine, era al ei.
Am plecat fara sa-i mai spun un cuvant si atunci a fost ultima data cand am vazut-o cu adevarat, iar ultimele cuvinte pe care mi le-a adresat au fost: "De ce faci asta?"
Ma intrebam mereu daca am procedat corect, intrebandu-ma tot mai mult am realizat ca am gresit, am gresit atat de mult alegand sa ma despart de tine in acel mod. Daca as putea da timpul inapoi, as schimba aceea aseara, te-as face sa intelegi ca nu a fost niciun moment vina ta. A fost in totalitate vina mea, a fost vina unui om confuz care a distrus totul in cateva minute. Nu a fost niciodata vina ta, nu ai gresit niciodata cu intentie, ai fost mereu atat de dedicata in relatia noastra, pe cand eu am fost in unele momente mult prea absent. Stiu ca te-am ranit, Perrie... si imi pare rau pentru asta, am fost un nenorocit care a distrus totul. Nu ai meritat niciun moment asta, o femeie ca tine nu ar trebui sa sufere din cauza unui barbat. Ai mereu atat de complexa pentru mine, mi-a fost dificil uneori sa te inteleg, dar cand reuseam eram satisfacut cu adevarat, eram mandru de mine insumi pentru ca am reusit sa te descopar.
Cand vedeam interviuri cu tine in care spuneai ca esti bine, nu te puteam crede, iti vedeam tristetea in ochi. Te cunosc prea bine,Perrie si stiu cand minti. Cand ai izbucnit in plans pe scena, m-am simtit atat de vinovat, eu eram cel care te-a facut sa suferi...
Nu pot nega ca sunt fericit acum alaturi de Gigi, ma intelege cu adevarat si simt ca ma completeaza. Sunteti atat de diferite in atat de multe moduri. Ma bucur ca mi-ai scris si ca am avut ocazia sa iti explic explic ceea ce simt. Vei fi mereu o amintire frumoasa pentru mine, vei fi mereu persoana alaturi de care m-am maturizat si alaturi de care am devenit ceea ce sunt acum. Nu stiu daca ceea ce simt pentru tine are vreo denumire, este un amestec intre respect si iubire.
Zayn
-
Acesta e raspunsul lui Zayn cu un mic throwback. Astept pareri ♥
Scuzati eventualele greseli.
