Viața după

Trei ani după.

Au trecut trei ani,trei ani de confuzie, in care a trebuit sa simt sentimentul de vinovătie. Știam mereu,ca din cauza mea, tata a murit.  Trecutul meu pur si simplu nu a putut trece peste ce am facut ,asa ca mi-a luat ce aveam mai drag pe lume. Drăguț,nu? Mama nu a mai putut rezista durerii, in fiecare dimineața cand ma vedea pe mine , il vedea pe tata. A înnebunit , efectiv nu isi putea explica de ce, de ce el? De ce familia noastră? Acum mama se afla la Spitatul Clinic de Psihiatrie dintr-un oraș din apropiere. Intr-o noapte mama a avut o criza , o criza care era sa imi provoace moartea. Durerea ei era asa de mare, încât a venit noaptea in camera mea , cu un cuțit in mână. Era gata sa il înfingă in pieptul meu, dar atunci a intrat..mhm, hai sa nu intram in detalii. Sa spunem doar ca asta a adus-o pe mama la spitalul de nebunii.