Singur pe lume de Hector Malot

2.2K 42 13
                                    

Dragii mei de data aceasta nu o sa public o poveste care este facuta de mine ci o povestee dintr-o carte di este scrisa de Hector Malot.Stiu ca multi ati citit-o deja insa vreau ca cei care nu au citit-o inca sa imi spuna parerea lor!Sper sa va placa  mie una mi-a placut enorm de mult!

1..In sat

Sunt un copil gasit.Cu toate acestea,pana la opt ani am crezut ca am si eu o mama,ca toti ceilalti copii,deoarece,de cate ori planngeam,o femeie ma strangea la piept si ma legana cu atata drag,incat lacrimile imi secau pe loc.Niciodata nu adormeam seara,fara ca sa nu vina la patucul meu,sa ma sarute,iar iarna,cand crivatul troienea geamurile albite de ger,imi lua picioarele si mi le incalzea in maini,inganand un cantec pe care,in parte,mi-l aduc si azi aminte.

Cand pasteam vaca pe marginea drumurilor napadite de iarba sau prin ponoarele pline de balarii si ma apuca pe neasteptate vreo   furtuna,ea imi iesea in fuga inainte si ma ferea de ploaie,acoperindu-mi umeri si capul cu poala fustei ei largi,de lana.Iar cand  ma luam la harta cu vreun tovaras de joaca,ea ma punea sai povestesc pricina si,mai intotdeauna,imi dadea dreptate sau imi alina necazul cu vorbe duioase.

Pentru toate acestea si pentru multe altele,pentru felul cum imi vorbea si cum se uita la mine,pentru dezmierdarile ei si pentru blandetea cu care ma dojenea,credeam ca este mama mea.

Si iata ca intr-o buna zi am aflat ca nu imi era decat doica.

Satul meu,sau mai bine zis satul in carre am fost crescut,caci un sat natal sau un loc de bastina eu n-am avut,tot asa cum n-am avut nici tata si nici mama,pe scurt,satul de unde mi-am petrecut copilaria se numeste Chavanon si este unul dintre cele mai saracacioase din centrul Frantei.Aceasta saracie se datoreaza nu nepasari sau trandaviei locuitorilor lui,ci faptului ca se afla asezat intr-un tinut foarte putiin roditor.Pentru ca pamantul sau sterp sa dea roade,ar trebui sa fie ingrijit anume,sa fie ingrsat,si asta,din pacate,nu se intampla pe acolo.De aceea ogoare nu intalnesti(sau cel putin nu intalneai pe vremea aceea )decat ici si colo,pe cand ponoarele se intind cat vezi cu ochii,pline de buruieni si de scaieti.Acolo unde sfarsesc ponoarele,incep landele,si pe aceste lande inalte cresc palcuri  rare de copacei piperniciti,cu crengile rasucite si chinuite de vanturi nemiloase.Ca sa dai de copaci adevarati,trebuie sa lasi inaltimile si sa cobori in valcele,de-a lungul raurilor,in luncile inguste,unde se inalta castani voinici si stejari falnici.

Intr-o asemena valcea de pe urmarile unui parau care isi poarta apele repezi spre unul din afluentii  Loirei,se afla casa in care mi-am petrecut primii ani din viata.Pana in cea de a opta primvara a mea  nu vazusem picior de barbat sa ne treaca pragul;cu toate acestea,mama nu era vaduva,dar barbatul ei,ciioplitor in piatra ca multi alti muncitori din tinutul acela,lucea la Paris si nu daduse pe acasa inca inainte ca eu sa fi apucat a intelege cele ce s eintamplau in jurul meu.Doar din cand in cand ne trimite vesti printr-un tovaras de breasla care se intorcea in sat.

-Afla,tusa Barberin,ca barbatul ti-e sanatos;iti trimite vorba ca treaba merge si mi-a dat sa-ti aduc banii astia:ia numara-i!

Asta era ttot.Si tusa Barberin se multumeea sa stie ca barbatul ii e sanatos,ca treaba merge si ca isi catiga si el painea cum se poate.

Daca Barberin ramasese atata amar de vreme la Paris,asta nu insemna ca traia rau cu femeia lui.Catusi de putin.Plecase si ramasese acolo numai si nnumai din pricina meseriei.Iar la batranete,cand aveau sa-l lase puterile,urma sa se intoarca acasa,la nevasta,si cu banii agoisiti sa-si duca impreuna zilele,feriti de foame si saracie.

Si iata ca intr-o zi de noiembrie,pe inserate,un necunoscut se opri in fata casei noastre.Tocmai iesisem in prag sa fac niste surcele.Fara sa deschida poarta,ci privindu-ma pe deasupra ulucii cu gatul intins,omul ma intreba daca nu locuia acolo tusa Barberin.L-am poftit sa intre.El impinse poarta,care scartii,si se apropie cu pasi rari spre casa.

In viata mea numai vazusem om ca acela:stropi mari de noroi,unii mai proaspeti,altii aproape uscati,il acopereau din cap pana in picioare,se vedea cat de colo batuse drumuri rele,desfundate.

Auzind zvon de glasuri,tusa Barberin dadu fuga,dar in aceeasi clipa strainul pasi pragul,astfel ca se pomenira fata in fata.

-Aduc  stiri de la Paris,spuse el.

Erau vorbe obisnuite si care nu o data ne rasunasera in urechi,dar tonul cu care fura rostite nu semana deloc cel ce insotea altadata cuvintele stiute:"Barbatul tie sanatos si treaba merge bine".

-Doamne Dumnezeule,striga tusa Barberin,impreunandu-si mainnile,i s-a intamplat ceva lui Jerome!

-Stai,nu-ti pierde firea;barbatul dumitale a avut intr-adevar un accident,dar a scapat cu zile.Numai ca s-ar putea sa ramana beteag.Deocamdata e in spital.Am fost vecini de pat si,cand a aflat ca ma intorc acasa,m-a rugat sa ma abat din drum si sa-ti spun ce-a patit.Din pacate,nu pot sa ma intarzii fiindca acusi se face noapte si mai am inca trei leghe pana acasa la mine.

Tusa Barberin,care voia sa-l mai descoasa,il ruga sa ramana la noi,la cina.Si apoi,nici nu era bine sa umble noaptea:cica  s-ar fi aratat lupii prin preajma padurilor;mai cuminte era sa plece a doua zi.Omul primi.Se aseza la coltul vetrei si ,in timp ce manca,povesti cum se intamplase nenorocirea:Barberin fusese pe jumatate strivit de o schela ce se prabusise,dar cum n-avea ,chipurile,ce sa caute acolo in clipa aceea,antreprenorul nu voia sa-i dea nici o desaapagubire.

-Ce sa-i faci!N-are noroc,bietul Barberin,spuse  omul,n-are noroc,si pace!Un altul,mai pisicher,facea ce facea si se alegea barem cu o pensie,dar ma prind ca barbatul dumitale n-o sa vada nici o lascaie.

Si se apuca sa-si usuce pantalonii care incepeau sa i se scortoseze sub stratul gros de noroi.Dupa felul in care spunea din cand in cand:"Ce sa-i faci!" ghiceai de indata ca,in ceea ce-l priveste,s-ar fi lasat bucuros schilodit in nadejdea unei pensionare.

-Pana una altaq,incheie el,eu l-am sfatuit sa-l dea in judecata pe antreprenor.

-Pai un proces costa mult!

-Dar si cand il castigi!...

Tare ar di vrut tusa Barberin sa se duca pana la Paris,numai ca o calatorie atat de lunga si de costisitoare era un lucru peste masura de greu.

A doua zi dimineata,am coborat in sat sa ne sfatuim cu parintele.Acesta ii explica tusei ca n-are rost sa porneasca la drum inainte de a sti daca poate fi sotului ei de vreun folos.Drept care ii scrise preotului de la spitalul unde era internat Barberin si,dupa cateva zile,primi raspunsul.I se spunea ca nu e nevoie sa vina tusa acolo,ci numai sa trimita ceva bani cu care sa-i poata intenta proces antreprenorului.

Trecura zilele,trecura saptamani...si doar din cand in cand soseau scrisori care ii cereau tusei tot alti si alti bani;ultima,mai staruitoare decat celalalte,ii spunbea ca,daca numai sunt bani,sa vanda vaca.Numai cine a trait la tara cu taranii stie cata jale si cat amar incap in aceste trei cuvinte:"Sa vindem vaca".Pentru un naturalist,vaca este un animal rumegator;pentru excursionistul care o vede plimbandu-si prin iarba botul umed de roua este o vietate ce face parte din peisaj;pentru copilul dela oras,ea este izvorul cafelei cu lapte si al branzei cu smantana;dar pentru taran inseamna mult mai mult.Oricat ar fi de sarac si oricat de numeroasa iar fi familia,el stie ca nu va rabda de foame atata timp cat are in grajd o vaca.Cu un pripon sau numai cu o franghie legata de coarne,unul dintre copi o duce pe potecile unde iarba e a tuturor,iar seara,toata lumea are unt si lapte de dres mancare:tatal,mama,copiii-mari si mici-traiesc cu totii din ce le da vaca.

La noi in casa,tot aasa:pana atunci,mai-mai ca nu stiusem ce e aia carne.Dar vaca nu era numai doica noastra,era si prietena noastra,tovarasa noastra...Caci sa nu care cumva ca vaca este un animal nerod;dimpotriva,este o fiinta inteligenta si plina de insusiri sufletesti,u atat mai multe si mai mari cu cat au fost mai dezvoltate prin educatie.Noi ne intelegeam de minune cu vaca noastra:o mangaiam,i vorbeam,iar ea la randu-i,cu ochii ei mari si blanji,stia sa ne arate tot ce voia si tot ce simtea

o sa continui pov in curand si imi cer scuze pt greselile de ortografie..:)

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Dec 18, 2011 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Singur pe lume de Hector MalotUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum