Visul unei nopți de vară

• Revedere şi amintiri•

Înainte de a începe să citiți, vreau să ştiți că ce este scris normal, este prezentul, iar scrisul înclinat povestea lui Erwin. Lectură plăcută! 💙

Cu Clark nu mă mai văzusem de doi ani buni. Eram prieteni la cataramă şi amândoi am făcut armata, împărțind aceleași amintiri. În toată perioada asta nu m-am mai împrietenit cu nimeni pentru că nu am vrut să pătez strânsa relație de prietenie pe care o aveam deja de o lungă perioadă de timp.

— Haide să ne aşezăm aici!

Am hotărât să ne reîntâlnim pe o plajă din Malibu. Era vară şi mi s-a părut locul potrivit pentru întâlnirea cu el. Era cald şi cu ocazia asta ne şi bronzam.

— Ah, ce bine e!

Se trânteşte pe prosop şi se sprijină pe coate, privind soarele din spatele ochelarilor săi fumurii. Nu s-a schimbat cu nimic, doar corpul îi este altfel modelat față de cum îl ştiam eu. Făcuse sală, şi acum atrăgea privirile doritoare ale sexului frumos. Nu am fost niciodată gelos pe el şi invidia nu a avut ce căuta între noi. În perioada când am făcut amândoi armata ne-a învățat multe lucruri mai interesante decât situațiile puerile. Aveam optsprezece ani când ne-am înrolat, şi când am ieşit eram doi bărbați în toată puterea cuvântului.

— Îmi pare bine să te revăd, Erwin!

Ridică doza de bere în semn de noroc şi fac același lucru. Valurile apei se sparg la țărm, sunetul lor acordându-se perfect cu glasul pescăruşilor care zboară deasupra ei.

— Povestește-mi despre tine, ce-ai făcut în ultimii doi ani.

Clark se aşează acum într-o parte, sprijinindu-se de un cot. Fac același lucru şi cobor umbrela pentru a ne oferi mai multă umbră.

— Sunt multe de zis, îi spun şi amândoi surâdem.

— Avem tot timpul din lume, prietene. Iar eu sunt foarte curios să aud. Unde e Miriam?

— Ne-am despărțit, nu şti?

— Nu, răspunde, povestește-mi!

Mă căsătorisem cu Miriam din dragoste. Îi pusesem inelul pe deget cu o lună înainte să mă înrolez. Ea îşi dorise foarte mult să urmeze o facultate după ce termină liceul. În luna aceea, ne-am consumat dragostea şi am fost mai fericiți ca niciodată. Ştia că va trebui să plec de lângă ea o lungă perioadă de timp, niciodată nu au existat secrete între noi. Mi-a spus că mă va aştepta atât cât va fi nevoie, că ne vom scrie scrisori şi ne vom declara iubirea unul altuia prin intermediul foii şi a pixului. Mă simțeam împlinit în acel moment. O iubeam pe Miriam încă din prima zi când a intrat în casa mea cu părinții ei. Era naturală şi frumoasă.

Îmi aduc si acum aminte de ziua aceea. Era o zi toridă de vară, când ai mei i-au primit cu brațele deschise familia. Îmi aduc aminte de zâmbetul timid şi de roşeala din obraji de fiecare dată când o priveam. Purta în acea zi o rochiță galbenă, lungă până la genunchi, dezvăluind nişte picioare albe ca spuma laptelui. Părul negru îl avea prins într-un coc specific anilor '85 de atunci. Mirosea a vanilie şi a cafea şi mereu căutam să stau în preajma ei pentru a mă îmbăta cu acel parfum.

Ne-am plăcut încă din acea clipă, iar părinții noştri au fost mai mult decât fericiți să audă asta. Am fost primit în familia lui Miriam cu căldură şi deja puteam spune că eram ca şi fiul lor.

Logodna a avut loc la începutul lui septembrie. Țin minte şi acum acea vreme, o vreme capricioasă şi ploioasă. Părinții noştri ne-au asigurat că ăsta e un semn bun şi că vom aveam belşug în viață. A fost o ceremonie restrânsă, la care au participat doar familia şi prieteni apropiați, printre care şi Clark. Miriam a plâns în acea zi când i-am împins inelul cu safir pe deget. Ai mei dețineau o fabrică de textile, care prospera pe zi ce trecea, şi mi-am putut permite cel mai frumos inel pentru Miriam.