Seven Months Without You

Capitolul 2- Intalnirea

Hey! Am revenit cu capitolul 2:)

Asa mi-o imaginez eu pe Ellieà

ANUNT: Am facut o pagina de facebook, pentru cei care aveti si ati vrea sa da-ti un like. Voi posta lucruri despre povesti:)

https://www.facebook.com/fefelove.pewattpad

Sau da-ti click pe LINK EXTERN

Va astept:*

I wish that I could give you what you, deserve

'Cause nothing could ever, ever replace you

Nothing can make me feel like you do.

You know there's no one, I can relate to

And know we won't find a love that's so true--------Justin Bieber- Nothing Like Us

Capitolul 2

23 mai 2012

A trecut o luna si Ellie nu da nicun semn ca s-ar trezi curand, ceea ce imi frange inima. Doctorul a spus ca cu fiecare zi care trece, sansele ca ea sa se mai trezeasca scad. Nici nu ma pot gandi la acest lucru. Nu suport gandul ca ea sa nu se mai trezeasca. Trebuie sa se trezeasca.

Doctorii i-au facut toate analizele necesare si au spus ca totul este cum trebuia sa fie. La cuvintele lui, imi venea sa ii urlu in fata. Nu este cum era inainte! Nimic nu este cu era inainte! Ellie nu mai este asa cum era!

Am venit aici in fiecare zi, de cand s-a petrecut accidentul. Nu plecam de langa ea decat o ora, cand mergeam acasa, faceam un dus si apoi reveneam. Nu imi place sa stau departe de ea, chiar daca nu am niciun contact cu ea.

Acum doua saptamani cand am venit aici, nu am mai suportat camera alba, asa ca am mers la o florarie si i-am cumparat flori. Am impodobit camera in florile ei preferate, dalii roze. Camera alba si parasita de culoare nu se potrivea cu perosnalitatea ei. Ellie mereu a fost o persoana vesela si spontana, iar albul alcela inecator ma deprima.

Sarah era si ea aici in fiecare zi, alaturi de fiica ei. Ma simt rau pentru ea, deoarece este singura. Nu are cine sa o consoleze asa cum trebuie. Putinele cuvinte spuse de mine, nu cred ca o ajuta cu ceva. Plange si se roaga in fiecare zi, sperand ca se va trezi.

Eu? Eu, probabil, plang mai mult decat ea.  Am nevoie de Ellie a mea. Vreau sa se ridice si sa imi zambeasca, vreau sa imi spuna ca totul a fost un vis si ca nu i s-a intamplat nimic, vreau sa ma ia in brate si sa o simt aproape. Chiar daca stiu ca mama ei e mereu aici cu ea, tot nu ma simt bine plecand de langa ea. Spitatul pe care nu demult il uram, a devenit casa mea.

Domnul Cole a murit cand Ellie era foarte mica, in armata. Ellie mereu imi spune ce tata bun era, desi nu la avut decat pentru cativa ani. Mi-ar fi placut sa il cunosc. Probabil ca acum ar fi tipat la mine pentru ca am lasat asta sa se intample.

Stau si ma uit la ea a mia oara in ultima luna si imi vine sa o iau de umeri si sa o zmutucesc. Vreau sa se trezeasca, vreau sa imi zambeasca cum o facea pe vremuri. Vreau sa ma pierd in oceanul infinit al ochiilor ei. Mereu am considerat ca ochii ei sunt partea mea preferata din ea.

Mi-am dat scaunul mai aproape de patul ei si m-am plecat si am sarutat-o pe obraz, apoi mi-am asezat capul langa al ei.

-Ellie...Ellie, trebuie sa te trezesti. Am nevoie de tine, am soptit cu lacrimi in ochii.

Oare ce am facut sa merit o fiinta atat de pura si de sincera ca ea? Mereu am fost considerat de oameni din jurul meu, un arogant si un insensibil, ei doar auzeau glumele si zvonurile si ajungeau sa ma displaca din prima. Ei nu ma cunosteau. Nimeni nu ma cunoaste asa cum o face Ellie.