Sunt verde
şi-mi e aşa albastru de tine...
încât te văd în oricine,te văd în orice
te văd peste tot,în orice moment
şi te văd chiar acum,în timp ce scriu
caut inspirație,te caut pe tine
şi te găsesc într-un sfârşit pe cer,în negura nopții,
te văd dansând printre stelele bolții
căci tu eşti lună,tu eşti chiar grație
iar eu...sunt verde
şi-mi e aşa albastru de tine
încât îmi doresc să-mi spăl inima
în lacrima ta.
inspir şi-ți simt mirosul
nu vreau să mai expir
miros de nostalgie gri,
îmbibat în cearşeafuri mototolite de amintiri.
şi tu...doar tu mai ai puterea
de a-mi spăla din ochi durerea,
de a-mi spăla din ochi căpruiul -
făcându-mă să privesc rozul.
CITEȘTI
ARTĂ-MĂ
Poesía'Artă' pentru că,deşi cuvântul "artă" nu e un verb,exprimă stare,trăire şi se conjugă in inifinite moduri - fie cu ajutorul cuvintelor,al cheii sol sau poate al culorii...Astfel arta e mai flexibilă decât orice verb. ' -mă ' deoarece există persoane...
