Bună tuturor, nu este cel mai bun inceput pentru-că desigur se putea si mai bine, mereu se poate mai bine.
Deci eu sunt 'lysee' chiar dacă nu este numele meu adevărat, adică ce părinte ar putea chiama fica sa asa. Poate povestea mea nu va fi ca toate povestile pe care le citim aici, dar va fi a mea, intru-un cuvint va fi "jurnalul meu " si da de mici toti incercam să avem macar un jurnal segret, doar că dupa ceva timp ne plictiseam. Deci cum am spus sunt lysee, am aproape 17 ani si chiar nustiu ce să va mai spun, desi sunt sigura că nimeni nu va citi aceasta " poveste " aş putea scrii toate porcăriile ce-mi trec prin cap chiar in acest moment " 03:03".
De mică am crescut la sat, adică pina pe la 15 ani, cu bunicii, nu pot să zic desigur că am avut cea mai groaznică copilarie, defapt a fost una din cele mai...
Imi aduc aminte toate momentele frumoase dai si cele putin mai frumoase, cred-că in acest moment bunicii imi lipsesc enorm de mult, poate pentru-că am crescut cu ei, dar stiu ca mereu au fost alaturi de mine si la bine si la greu.
De mica eram sigură că voi ajunge cineva in viată, doar că cind cineva mă intreba " ce vrei să devii cind vei creste mare " eu niciodata nu aveam raspunsul, poate pentru-că niciodata nu stiam la ce sunt bună. Adică fiecare din noi este bun la ceva, pentru-că na suntem nascuti cu cite ceva bun in noi, dar poate că eu nu sunt una din cele persoane, poate că sunt altceva, ceva mai bun sau poate mai rau, ceva ce lasă urmă din urma sa.
Simt că odata cu implinirea 18 ani ceva se va schimba, dar dacă este doar un vis, si poate că vises prea mult.
Sunt una din multele persoane ce visează cu ochii deschisi, care isi imagineaza o lume speciala, nu roz, dar o lume a lor. De mică prindeam deciziile singură, stiam că asta e pentru mine, stiam că doar cee ce pot alege eu va fi al meu. Pînă in prezent imi aleg deciziile singură, si asta duce la o lungă sfada cu mama mea. Si da, relazia mamă - fică la noi nu este ca si in filmele americane, unde aproximativ toate mamele sunt mereu gata săşi ajute propria fică, sau acelea care nu se interesează deloc de propria fică. Eu si mama mea ne sfădim destul de des. Aproape i fiecare zi, pentru-că da mereu este vina mea desigur, ba urlu pentru-că eu mereu urlu sau cel putin asta vede si aude mama mea de fiecare data cind incerc săi vorbesc, in fine am renuntat. Doar -că citeodata este prea greu, cind mă cert cu ea foarte tare ajung să beau ceva pastile pentru a mă calma( multi vor spune că sunt bolnava si bla bla bla ) dar nu, sunt una din cele mai sănătoase persoane de pe globul pămîntesc.
Pe azi cam atît, cred-că ne vom vedea peste citeva timp, sau cel putin de fiecare dată cind voi decide de a vă povisti cite o pagină din viata mea " plictisitoare"
Vă pup. ☆
