Capcana periculoasa

Capitolul 19, prima parte - Adrenalina

Nenorocita aia de speranța pe care o pierdusem demult începu sa strălucească undeva aproape de întunericul meu făcându-mi inima sa bată intr-un ritm alert. Nu-mi dau seama daca timpul s-a oprit in loc, dar cert e ca ma simt ca intr-unul din filmele alea indiene in care fata se pierde in ochii băiatului din cauza unei simple atingeri provocată involuntar de unul dintre ei.

Cu o lipsa total de luciditate ma trezesc ducând bucata de carton rupta din pachetul de țigări la nas. Ei bine, asta m-a facut da revin la realitate, bucata de carton mirosea a țigări, a ce putea sa miroase având in vedere ca in interiorul pachetului s-au aflat doar țigări.

Incerc sa-mi pun toate gândurile in ordine si sa-mi calmez agitația intr-un fel ca sa-mi pot da seama ce se întâmpla cu adevarat si cum am ajuns in situatia asta.

Încep sa foiesc bucata de carton printre degete nervoasa ca nu inteleg ce se întâmpla cu adevarat.

- Mark! Spun cu voce tare, numele lui fiind rezultatul tuturor ipotezelor din capul meu.
Daca el a lasat asta, cum a reusit sa treaca nevăzut printre mafioți având in vedere ca el nu are nicio legătura cu ei, sau poate are? Dumnezeule, nu-l cunosc deloc. Si daca a fost aici eu de ce nu l-am vazut, de ce a lasat asta, ce are de gand sa faca, de ce toate astea?

Intr-o clipa de furie necontrolata ma trezesc cu mâinile in par care era inca încâlcit, trăgând in mod frenetic de el, partea buna e ca nu simt niciun fel de durere, simțeam toate stările din lume in interiorul meu, dar nu si durerea. Poate ar trebui sa încetez sa mai acționez ca o inconștientă si sa tratez lucrurile cu calmitate, de parca asta ar fi posibil .

- Biletul. Spun agitata căutându-l cu privirea prin camera, probabil mi-a zburat din mana cand mi-am pierdut controlul cu cateva secunde in urma.

- Selena! Vocea impunătoare a scumpului meu logodnic răsuna dintr-o data in camera făcându-ma sa devin si mai agitata decat eram.
Fir-ar sa fie, unde Dumnezeu e biletul ala!? Imi spun in minte in timp ce ochii mei analizau împrejurările in căutarea lui.

- Selena! Țipa el de data asta, iar dupa vocea sa un zgomot puternic imi zdruncina orice gand, a dat cu pumnul in usa.

De ce universul e împotriva mea acum?

- Ce vrei? Intreb dur sperând ca el sa plece cat mai repede.

- Deschide usa, acum! Ordona impunător făcându-mi inima sa tresalte din nou.

Nu, nu, nu! Oare si-a dat seama, oare stie ceva? Nu-l pot lasa sa intre, asta rămâne stabilit.

- Tu fara sa țipi nu poti sa vorbesti? Intreb indignata in timp inca mai caut nenorocitul de bilet ce pare sa fi intrat in pământ.

- Coboară jos imediat, trebuie sa vorbim! Ordona iarăși pe acelasi ton îgnorandu-mi întrebarea răutăcioasă care pare sa fi avut un efect minor.

Se pare ca nu si-a dat seama de nimic, cel putin inca nu... Sau poate si-a dat?

Respir ușurata cand vad biletul aruncat la marginea patului, apoi il iau fara sa ezit si-l bag in buzunar.

Un alt gand nebunesc care-mi vine in minte este sa iau pistolul de sub perna si sa-l iau cu mine, strict pentru autoapărare in caz de vreun mafiot se gandeste ca ar fi bine sa am un alt sfarsit, oricum n-as avea scăpare, dar tot sper.
Odata bagat in pantaloni, in partea din fața, asa cum am vazut prin filme, ies din camera temătoare. Fie ce-o fi acum!

Casa pare surprinzător de linistita, fara vreun mafiot care sa-mi apăra in fata, nici macar Thomas. Unde e toata lumea?

Imi duc mana la ceafa in semn de confuzie si cobor scările cat de repede pot, panica punând stăpânire pe mine.

Odata ajunsă la capătul scărilor, la parter, ochii mei il cauta pe Derek care pare sa fi dispărut din peisaj.

- Selena... Șoptește o voce cunoscuta, iar eu intorc capul in direcția ei in spatele meu.

- Cine esti tu? Intreb indignata bărbatul îmbrăcat la costum din spatele meu.

- Asa repede m-ai uitat? Șoptește senzual in parul meu fara nicio ezitare.

- Trevor! Ii spun apăsat numele printre Dinți si-mi intorc in totalitate corpul in direcția sa. Ce cauta el aici?

- In carne si oase, la dispoziția dumneavoastră! Spune usor amuzant, dar nu stiu de ce mie mi s-a parut ca a sunat altfel. Se joaca cu răbdarea mea.

- Ce cauti tu aici? Unde e toata lumea? Intreb serioasă dintr-odata in timp ce-l privesc atent.

- Referitor la a doua întrebare, ceilalți sunt cam ocupati cu ceva... Imi Răspunde el simplu. Dar asta nu conteaza acum! Continua el Băgându-ma si mai tare in Ceață.

Imi simt fruntea încrețindu-se instant si nu ezit sa intreb:
- Ce vrei sa spui?

- Ti-am adus pe cineva! Spune usor iar privirea i se muta undeva in spatele meu.

- ce? Pe cine? Intreb repede in timp ce-mi intorc capul sa vad la ce sau cine se uita.
Pentru a mia oara pe ziua de azi, bătăile inimii mi se accelerează treptat, iar emoțiile si șocul pun stăpânire iarăși pe corpul meu.

- Esti aici! Șoptesc atat de încet încât nici nu stiu daca m-a auzit vreunul dintre ei, dar nu pot, nu pot sa spun mai mult, cuvintele par sa mi se fi blocat undeva.

Fara sa mai stau pe gânduri încep sa alerg către brunet de parca viata mea depindea de asta.

- Iubito! Vorbește el intr-un final cand brațele mele ii cuprind corpul si-l strâng cu toata puterea.

Toate simțurile imi sunt trezite la realitate odata cu atingerea lui, siguranța, emoție, speranta, caldura, electricitate. Si toate astea le-am simțit cu o singura atingere. Cum e posibil asa ceva?

- Ti-a fost dor de mine? Șoptește usor in parul meu in timp ce brațele sale imi cuprind corpul instant.

Vocea lui, singura voce care imi poate provoca o sumedenie de fiori de plăcere in tot corpul.
Fara ca macar sa mai apuc sa raspund un zgomot puternic imi inunda urechile, un zgomot care-i face corpul brunetului rigid.

- Trebuie sa plecam, sunt aici! Vocea agitata a lui Trevor sparge orice liniste. Cu cine vorbește? Cine e aici?

- Ia-o de aici, eu mai am ceva de rezolvat! Ordona dur Mark, apoi se desprinde din îmbrățișare făcându-mi corpul sa se răcească instant.

- Vin imediat, iubito, du-te cu el! spune inainte ca mana sa catifelată sa-mi părăsească obrazul si odata cu ea luând si ultima fărâma de speranta care mi-a mai ramas.

- Nu, te rog, nu pleca din nou! Șoptesc șovăitor si-l privesc cu frica, implorandu-l sa nu plece inainte ca Trevor sa ma apuce de mana si sa ma tragă dupa el.

***
* Necesita editare*
Stiu ca nu am mai postat de o groaza de timp si imi pare nespus de rau pentru asta. Scuzele nu-si mai au rostul, sper sa ma revanșez fața de voi de acum inainte si sa ma tin de promisiune.