Demonul Kiné

Capitolul I

Partea1 ~Iadul~

 La inceput am crezut ca visez, un cosmar interminabil, totul in jur acoperit de sange, cadavrele ce zaceau neputincioase de-a lungul drumului, privirile terefiante ale acestora si mirosul puternic de putrefactie imi taiau orice rasuflare.Priveam speriat nestiind ce sa fac, nestiind unde-mi sunt parintii, cautam cu privirea prin gramada de cadavre dupa orice urma de miscare, oricine, oricine ar fi putut sa-mi spuna ca totul va fi bine, ca totul este doar o gluma, un vis urat, cautam o speranta.

Paseam, dar greu, imi era teama sa nu ating vre-un suflet, sa nu-i deranjez acea urma visinie ce parea ca ii parasise corpul ca o stafie, ma minteam spunandu-mi ca imi voi gasi parintii, era singurul lucru ce imi mai puteau tine picioarele drepte, era singurul lucru ce-mi dadea putere si imi tineau lacrimile sa nu-mi atinga buzele.

Nimic nu parea real, totul parea imposibil, imi repetam in gand cu fiecare pas ca acest cosmar va disparea curand, doream sa strig dar cuvintele nu-si gaseau graiul, imi era teama sa o fac, nu stiam ce se intampla, nu stiam cine m-ar putea auzi, nu stiam ce sa fac, doar paseam si ocoleam sufletele tintite la pamant.

Totul s-a petrecut rapid, aproape clipind, un grup al clanului Nebuloasa  au poposit intr-o seara de varain satul nostru, foarte misteriosi si fara a da prea multe detalii acestia s-au cazat la hanul din centrul orasului, au platit cu bani lichizi, o suma ce depasea cu mult pretul camerelor ceea ce l-a determinat pe proprietar sa nu puna nici-un fel de intrebare.Apoi in intunericul miezului noptii o ceata densa se napusti asupra satului, iar sunetele ce isi facura prezenta erau demne de suflete ale iadului.

Cand m-am trezit, tatal meu ma cara in brate , urechile-mi erau terefiate de sunetele ce se auzeau, acesta aproape m-a aruncat in beciul casei, iar ultimele cuvinte ce le-am auzit rostite de el au fost "sa nu care cumva sa iesi de aici", am incercat sa strig dupa el, am incercat sa il prind, dar clapa beciului se tranti puternic iar ceva acoperi singura crapatura ce lumina dinspre camera.

Am inceput sa plang, as fi vrut sa strig dupa tatal meu, dupa mama mea, dar fata speriata a tatalui meu ce-mi poruncise sa raman acolo ma speriasera chiar mai tare decat sunetele "iadului".

Cred ca am ramas acolo in jur de 2 zile, nu stiu, singura lumina ce o vedeam era de la becul slab al beciului, dar lipsa de apa si hrana incepusera sa-si faca puternic prezenta, sufletul ce-mi era ravasit imi spunea sa raman acolo pana la intoarecerea parintilor mei,dar foamea ma indemna sa ies, asa ca am incercat sa imping de clapa, ceva opunea rezistenta, am insistat, pret de aproximativ o ora, ce intr-un final a cedat cu un sunet zdrobitor.

Am ridicat capul si m-am uitat imprejur, camera era ravasita, iar ceea ce parea sa-mi fi opus rezistenta era un dulapior gol ce tata dorea sa-l arunce de mult, dar nu indraznise deoarece mamei ii oferea o dulce amintire.

Am iesit usor, priveam dupa parintii mei, dar acestia nu se zareau nicaieri, mirosul ascutit de duhoare era prezent, iar cu cat inaintam spre usa semi-deschisa acesta devenea din ce in ce mai puternic.

Am apucat usor de maner si am deschiso, iar panica, frica si anxietatea ma lovira puternic.Cadavre cat vedeai cu ochii, cateva case si copaci arsi complet,timpul parca se oprise, iar pret de cateva minute bune nu m-am putut misca, parca creierul meu incerca sa refuze aceste imagini.

"O voce" auzisem o voce, imima imi tresari, parca insasi corpul incerca sa se indrepte catre acea voce, era o voce de barbat, nu intelegeam ce spune dar era o voce, imi era suficient. Am inceput sa pasesc usor catre ea, iar inainte sa-mi dau seama pasii mei se indreptau vertiginos catre aceasta. Am inceput sa alerg, parca cineva imi ghida pasii, simteam cum sunt impins de la spate catre acea voce,am ocolit cat s-a putut baltile de sange si cadavrele urat mirositoare, dar nu-mi mai pasa, auzeam pe cineva, cineva viu.

Vocea se auzea din ce in ce mai puternica, incepeam sa inteleg anumite cuvinte "naiba" , "de ce", tot ce imi doream era sa ajung la posesorul vocii, am cazut, dar incitat de acea voce m-am ridicat cu repeziciune, nu-mi mai pasa, nici macar genunchiul zgariat de cazatura nu mai conta, nu mai simteam durere, eram intr-o stare euforica, am ajuns.

- De ce, de ce, de ce raman eu mereu sa curat  dupa ei. Ai spune ca dupa atatia ani am castigat un loc de incredere, dar nu, ce fac ei!? ma pun sa le curat mizeria de fiecare data. M-am saturat.la naiba cu ei, la naiba, nici macar bani nu fac, tot ceea ce ramane sunt doar gunoaie, la naiba.

Priveam acel barbat, ce injura, blestema si lovea cu piciorul in tot ce-i statea in cale.Era inalt, priveam in sus la el, dar asta si datorita faptului ca eram foarte scund, aveam totusi doar 8 ani, acesta purta o roba, verde  inchis, inchis, foarte inchis, nu-mi puteam da seama daca era neagra sau verde, dar ce stiam, era ca asta este o dovada ca aceste detine putere magica, era un mag.Am incercat sa-l strig, dar un nod imi bloca gatul... imi era teama. Acesta gesticula brusc doua semne cu mana dreapta si se indrepta  catre mine,privirea ii era agera, ochii de un negru puternic, detinea o barba neagra demnad e un intelept , iar burta ii iesea in evidenta.

-Oh, un copil!Un copil?Ce cauti aici copile?

Incercam sa raspund dar teama se citea pe fata mea.

-A ,a, c, ce s-a... intamplat cu... parintii mei?

Un ras negru si meschin imi rasunara in urechi, omul parea foarte distrat de tot ceea ce se intampla.

-Si eu care credeam ca voi aduna din nou resturi.Hahaha! Copile, iti era mai bine mort, te voi vinde si voi scoate ceva bani pe tine. Bine ai venit in iad!

~Partea2 ~Iadul~

     Acele cuvinte mi-au rupt orice urma de grai, nu intelegeam, nu intelegeam nimic, singurul lucru ce-mi mai amintea ca nu am un cosmar este mirosul intepator de descompunere ce-mi otravea narile.

Am incercat sa fug dar picioarele nu ma ascultau, vocea imi era impietrita, priveam acel barbat masiv ce suradea la vederea mea nestiind ceea ce va urma sa se intample cu mine.

Cu o singura mana acesta ma acupa de gat aproape tinzand sa mi-l franga si ma ridica la nivelul capului sau, privea adand..., ochii sai parca ma hipnotizau, un negru profund parca mai negru decat tot ceea ce se intampla in jur, era demonic, barbatul acesta era periculos, orice urma de instinct ce mai aveam energie sa folosesc imi spunea sa fug, dar privirea aceea, adancimea ei imi spunea ca totul ar fii in zadar.

-Cum te numesti copile?

Dar glasul nu ma mai ajuta, desi puteam observa ca se straduie sa nu-mi franga gatul simteam inclestarea mainii lui ca o inchisoare a graiului meu.Imi doream sa tip dupa ajutor, sa tip dupa parintii mei dar nu puteam si chiar daca reuseam incepusem sa devin constient ca ceea ce ne inconjura nu era un cosmar, era realitatea.

- Nu vrei sa-mi spui? Nu conteaza, esti tanar, probabil ca-mi vei aduce in jur de 50 de lorzi!

Desi copiil fiind imi puteam da seama ca 50 de lorzi era o suma enorma, cel putin pentru familia mea. Lorzii erau moneda de comert universala a lumii, iar numele sau se datora lorzilor lumii, acesta in numar de opt.Opt lorzi conduceau lumea, fiecare in palatul sau si fiecare cu domeniul sau, asemeni unei tari.Un lord era egal cu 6 monede de aur echivaland cu 600 de argint sau 6000 de cupru, conditie in care parintii mei primeau pe zi in jur de 18 monezi de argint si 400 de cupru. O asemenea suma ma uluia chiar si pe mine desi copil fiind nu intelegeam exact valoarea banilor dar un lucru stiam sigur , acest barbat vroia sa ma vanda ca si sclav.