Sânge înșelător

Capitolul 1

                    Haven

     — Da. Am șuierat pe un ton exasperat. Da... Jane. Asculta-ma! Ajung imediat.

     — Mi-ai promis, Haven. Trebuie sa vi.

       A raspuns prietena mea cea mai buna pe un ton alintat.

       Mi-am dat ochii peste cap, oftând exasperata.

      — Îți promit. Acum vin, dar mai întâi trebuie sa vorbesc cu parintii.

       Mi-am plimbat privirea prin incapere, cautandu-i pe Ethan si Devon Morgan, minunatii mei parinti.

     — Oh... ok, dar grabeste-te.

     Am zambit discret si am aprobat din cap, desi stiam ca nu ma poate vedea.

      — Bine. Ne vedem.

     Am spus, inchizand apelul.

      Cine naiba ma pus sa-i promit ca voi merge cu ea la deschiderea noului club?!

       M-am indreptat spre părinți imediat ce i-am localizat și m-am dus in spatele mamei, infasurandu-mi bratele in jurul umerilor ei și sarutandu-i obrazul.

      — Bună, mami. Am chitait pe un ton alintat.

    — Haven. A spus mama pe un ton fals dojenitor. Ai 19 ani si inca mai faci asta?

    — Ce sa fac daca te iubesc? Am spus razand.

    — S-a intamplat ceva? A intrebat tata venind spre noi.

    — Nu chiar. Doar ca...

       M-am oprit, facand un pas in spate.

       — Haven? A intrebat tata prinzand-o pe mama de talie intr-un gest posesiv.

     — Jane. Am spus oftand puternic. Am uitat ca i-am promis ca o voi insotii la deschiderea noului club:  Red Stars. Deci, ma intrebam daca as putea sa...

     — Haven Morgan, este deschiderea galeriei de arta a mamei tale, iar tu incerci sa-ti iei talpasita? A intrebat tata ridicandu-si o spranceana.

    — Ethan. A spus mama privindu-l urat, dupa care s-a intors spre mine, zambindu-mi dulce. Poti sa te duci scumpo, nu-i nici o problema.

      — Mulțumesc mami. Am chitaind, sarutandu-i pe amandoi pe obraji. Atunci... eu plec.

      Am murmurat, intorcandu-ma cu spatele la ei.

     —Ai grija. A strigat mama după mine inainte sa ies din sala.

     Am iesit din clădire, grabindu-ma sa caut un taxi.

     — Normal ca nu-i nici unul.

    Am oftat exasperata si am inceput sa merg repede, pentru a ajunge într-un timp cât mai scurt la Jane.

      In linistea noptii se auzeau doar zgomotele facute de tocurile cu care eram incaltata și mașinile care treceau cu viteza pe lângă mine.

      Mi-am incrucisat mainile la piept, privind plictisita peisajul.

      Cand... am simti prezenta cuiva. Acel cineva se apropia rapid de mine si chiar cand sa-si infinga coltii in gatul meu.

     — In locul tau nu as face asta. Am spus pe un ton superior.

     Vampirul s-a oprit, probabil uimit.

    M-am intors spre el si i-am ranjit sadic.

    — Desigur... doar daca vrei sa mori. Caninii mi s-au lungit si mi-am ridicat o spranceana.