Privilegiul Iubirii

Doar 5 secunde

În acea noapte ne-am desfătat sufletele, fiecare secundă alături de el mă făcea să-i confirm inimi spusele:"El este alesul, cel care nu va fi capabil să te rănească vreodată".
Cu ochii verzulii îl priveam cu atâta ardoare, inima începea să-mi bată mai puternic cu fiecare suspin involuntar al acestuia, părea un înger care dormea cuibărit în brațele-mi fragile.
Alături de el prea mărețul cuvânt există, da..chiar există, fericirea există, e drogul mult dorit, venele îmi pulsează haotic în prezența ei.
Noaptea a trecut, iar micile pâlpâieli ale soarelui ne mângâiau fețele aparent de porțelan.
Somnoroasă deschid ochii, abisurile mult dorite mă aşteptau de-o eternitate, buzele cărnoase mă sărutau lacom, făcându-mă să suspin de atâta plăcere.
-Oare se poate ca acest corp să suporte atâta chin?îl întreb voioasă
-Hmm...nu ştiu asta rămâne de văzut.
Uşor îi zăresc micile perle orbindu-mi fața, corpul în scurt timp îmi fu acaparat de săruturi arzătoare,mâinile îşi doreau să-i descopere fiecare părticică din trupul perfect.
După câteva minute de plăcere intensificată telefonul îmi sună neîncetat.
-Ilan stai trebuie să răspund.
-Haide..nu strica jocul, abea am început, îmi spune cu un zâmbet pervers
-Nu..avem o eternitate la dispoziție, îi spun sărutându-l uşor pe frunte.
-Alo, da!
-Alo, Aylin eşti nebună încerc să dau de tine de când ai dispărut, m-ai speriat de moarte, te-am cautat peste tot în toate încăperile, dar nimic erai de negăsit, iar în cele din urmă am ieşit pe terasă, iar când m-am apropiat de bazin am găsit rochia ta udă.
-O..îmi pare aşa rău s-au întâmplat atâtea, am să-ți povestesc după ore, chiar nu m-am gândit să te anunț
-Of Aylin eşti atât de ciudată mi-a luat atâta timp să te conving să vi la această petrecere iar când ai venit, hop ai şi fugit goală.
-Isra, Isra..şi încep să râd copios
-Bine, bine misterioaso, ne vedem după ore, să ai grijă de tine.
-Bine atunci aşa rămâne.
Între timp Ilan mă privea nedumerit.
-Cine era?
-O prietenă, şi-a făcut griji că am dispărut de la petrecere lăsându-mi rochia acolo, îi spun râzând puternic
-Aham..am înțeles, deci ne continuăm jocul, îmi spune cu o voce destul de atrăgătoare.
-Se pare că trebuie să amânăm puțin, îi spun făcându-i semn la ceasul agățat
-Nu din nou, îmi spune bosumflat
Fără a avea timp să ripostez îmi ține mâinele destul de strâns, acoperindu-mi corpul cu savoarea unei sere pline de magnolii.
In câteva secunde eram goală în fața lui, atât de tare îl doream.
-Stai ce faci? Îl intreb văzând că se ridică din pat lăsându-mă aşa
-Prințesa mea nu îşi dorea cu ardoare să ajungă la şcoală?eu doar îți îndeplinesc dorința.
-Pf..răutateo, cum mă poți lăsa aşa?îl întreb cu o fața plină de uimire
Acesta îmi zâmbea satisfăcut.
-De..ce să-i faci aşa este viața asta.
-Mda..ai dreptate iubire, îi răspund îndreptându-mă lasciv spre el.
Cu rapiditate îl trag lângă mine, mişcându-mă seducător lângă trupul deja excitat.
-Hei!..nu-i corect, îmi spune acesta uitându-se cu o umbră de dezamăgire abea răsărită pe chipul angelic.
-Stai calm, eu nu amărăsc lumea ca "alții", îi spun amuzată.
După ce trupurile cât şi sufletele ne-am fost satisfăcute am plecat în grabă spre şcoală.
Orele petrecute la şcoală le-am exploatat din plin, fiecare informație îşi făcea loc în micul meu lăcaş.

Vroiam să-mi aleg cu grijă domeniul în care voi profesa, dar mă voi decide la momentul potrivit.
Dintr-o dată mi-am adus aminte, mama, nu am mai vorbit cu ea de câteva zile, va trebui să-i spun ce s-a întâmplat, cred că va avea un şoc când va vedea schimbarea, adevărul este că din momentul în care Ilan a ieşit din viața mea eu m-am ofilit cu repeziciune, eram plină de amărăciune, atât de tristă, încât nici nu-mi putea privi chipul.
-Aylin sper că nu ai uitat de mine,aud o voce familiară în spatele meu.
-Isra! Fericită o strâng în brațe
-Stai o clipă ce e cu acea sclipire ciudată în ochişori? Mă întreabă suspicioasă
-Tu chiar mereu observi tot? Îi spun râzând puternic
-Haide să mergem să mâncăm ceva şi între timp îmi povesteşti ce s-a intamplat
-Bine, atunci haide, chiar sunt lihnită.
În câteva minute am ajuns la un restaurant, ne-am comandat fiecare câte ceva si acum savuram o cafea.
-Deci ce s-a întâmplat? Mă întreabă aceasta sorbind cu grijă din cafea
-Păi..ca un rezumat ar fi: ştii că noi ne cunoaştem de un an şi ceva, adevărul este că eu am avut un iubit, primul meu iubit şi din cauza unei neînțelegeri ne-am despărțit, mai bine zis eu m-am despărțit de el, timp de doi ani de zile am fost plină de amărăciune, zâmbetul îmi părăsise de mult fața..chiar anunsesem la concluzia că nu voi fi fericită vreodată până când l-am reîntâlnit la petrecere, deşi în mine s-a dat o luptă îngrozitoare am cedat, inima a învins, aşa am putut afla adevărul, acel adevăr dureros în care eu am suferit numai din cauza orgoliului şi a prostiei, nu i-am dat şansa să-mi spună nimic, eu greşisem nu el, dar acum ne-am împăcat şi..mă simt foarte fericită.
-Oo..dar chiar ai omis să-mi povesteşti atâtea, nu e vorba că te condamn, doar că sper că ştii că eu îți voi fi mereu alături.
-Ştiu Isra, am avut pur şi simplu multe rețineri.
-Ei..şi când mi-l prezinți, mă întreabă aceasta zâmbitoare.
-Mâine, îi spun drăgăstos
-Abia aştept, îmi spune chicotind
După ce ne-am luat masa şi Isra mi-a povestit toate detaliile despre întâlnirea ei cu Deniz, ne îndreptam încet spre casă.
-Ia stai puțin, îmi spune acesta suspicioasă
-Ce s-a întâmplat?
-Am înțeles că ai plecat cu "sortitul tău", dar cu rochia ce s-a întâmplat?
-Păi..şi mă opresc sfioasă
-Haide nu fi rea spune-mi!
-Păi am căzut în bazin..
-Aha..dar ai plecat goală acasă, îmi spune cu gura căscată până la urechi
-Oarecum..îi spun ruşinoasă
-Să nu-mi spui că ați făcut dragoste în bazin, îmi spune Isra la fel de uimită şi uşor hazlie
-Isra..gata, laso aşa
-A..deci să înțeleg că da..chiar romantic şi palpitant..şi eu care te credeam vreo sfântă, îmi spune aceasta râzând gălăgios.
-Hei..îi spun cu o față molestată
-Te tachinam doar, şi mă strânge cu putere în brațe, făcându-mă să râdem la unison.

-Haide dute prințul te aşteaptă, îmi spune amuzată
-La revedere şi ție Isra.
Nerăbdătoare deschid uşa, cu toată discuția uitasem complet să-l sun, oare o fi acasă.
Îmi las cărțile pe masă şi-l caut prin camere, dar nicăieri.
-Ilan, eşti aici?
-Da, vino aici.
Vocea se auzea din balcon
-Ce faci aici, îl întreb vădit curioasă.
-Mă gândeam la mai multe lucruri, atâtea amintiri savuroase.
Atunci îmi aduc aminte de acea seară care ne-am petrecuto aici.
-Da aşa eşte, zâmbindu-i melancolic
-Hm..dar ce bei acolo?
-Un suc bogat în vitamine, uite ți-am facut şi ție.
-Eşti un scump, îi spun ținându-i protector brațul.
Cu un copil docil m-am aşezat în poala acestuia, îi puteam simții atât de bine aroma îmbietoare de vanilie.
-Oare există o fericire mai mare decât aceasta pe care o simt acum?
-Dă-mi 5 secunde şi-ți voi arăta raiul, îmi spune radiind de fericire.
-Doar 5 secunde?îi spun surâzând
-Da, şi nu mai apuc să rostesc altceva, deoarece deja eram purtată de brațele vânjoase în cameră.
-Hm..m-am cam plictisit de patul astă, îi spun chicotind
-Aha, deci te-ai plictisit, atunci vom merge în altă parte, muşcându-mă jucăuş de gât.
În câteva secunde Ilan mă duce în bucătărie, aşezându-mă brutal pe masă.
-Ce facem aici?nu îmi este foame?îi spun râzând
-Poate ție nu, dar mie da! Şi îmi muşcă delicat buzele rozalii.
Mâinile îmi frământau sânii dornici, dornici de senzațiile supreme, îl doream mai brutal pătrunzându-mă în totalitate.
După minute în şir ne-am trezit din delir, piele-am căpătase tente roşiatice, din cauza atingerilor pătimaşe.
-Cum te-ai simțit, mă întreabă cu o față istovită de atâta plăcere.
-Minunat, alături de tine mă voi simții mereu incredibil, eşti atât de tandru, iubitor cu mine, defapt mereu ştii cum să mă faci să mă simt în al 9-lea cer..te iubesc, îi țip radiind de fericire.
-O..mă simt atât de complimentat pe ziua de azi, îmi spune acesta râzând copios.
Seara se aşternuse rapid, după ce ne-am prostit ca doi copilaşi prin toată casa şi am vorbit cu mama explicându-i tot ce s-a întâmplat, acum dormeam profund visându-ne încâ o mie de ani împreună iubindu-ne poate mai teribil.