Rain

  Era în fața oglinzii, după o baie lungă, privindu-și reflexia încețoșată de aburul proaspăt împrăștiat. Îşi apropie palma rece de aceasta şi şterse o parte din ceață, mici stropi aşezându-se pe mâna ei firavă.

Vedea o fată slabă, nu prea înaltă, fără nicio expresie pe chipul alb. Părul roșcat i se vărsa pe umeri, iar ochii ei gri străluceau. Mereu au fost așa. Mama ei spunea că arată ca o zână din povești, iar că în ochii ei regăsești magie.

I-ar fi plăcut să fie așa. Era speriată de propria reflexie, era speriată de ce știa, era speriată de ea însăși, pur și simplu. Nu era genul de persoană care să se aprecieze, cum multe obișnuiesc să fie.

Îi plăcea să ducă mici dungulițe cu vârful degetului pe geam, sau pe oglindă, desenând diferite semne pe care le găsise odată într-o carte veche. Nu le știa semnificația, dar adora să le deseneze.

Era pe punctul de a termina ultimul semn, ca de obicei, când a crezut că aude ceva crăpându-se. Totul se zguduia în jurul ei, iar oglinda crăpa, arătând ca un mic circuit plin de brațe. Apoi, nimic. A simțit doar puține furnicături pe mâini, mâinile care și le ținea la ochi. Îi era frică să le înlăture și să privească. Simțea cum inima îi bubuie, și auzea clar țiutul care îi dansa în urechi, și cu toate astea era prea speriată să privească. Probabil ar fi trebuit să fugă, să plece, să sune pe cineva, dar nu putea. A simțit cum frigul i se instalează în trup, și, fără să vrea, le-a înlăturat. A deschis ochii. Mici bucățele de sticlă erau înșirate pe jos, iar mâinile și picioarele îi sângerau de la zgârieturi. A fugit plângând atât de rapid, încât nici nu a observat bilețelul lăsat printre cioburi.

"Ai grijă în cine te încrezi. Ei sunt peste tot.

Cu drag, A. "

_____________

helău. noua carte, colaborare cu @hapciu . amândouă sperăm să vă placă ideea și ce am scris... nu a mai vrut să mai ţină povestea pe profilul ei şi acum... e aici. lăl