Trecuse o luna de cand a fost atacul si trebuia sa fiu moarta.Nu intelegeam de ce nu vad lumina.Imi era frica.Inca eram pe pamant,dar sub forma de fantoma,baietii nu ma vedeau,dar eu ii vedeam perfect.Incercam sa ii fac sa ma vada pana acum cateva zile.
Eu:Imi pare atat de rau ca nu ma vezi!
Harry isi facea bagajele cu restul baietilor.Vroiau sa vanda casa.
Niall:Prea multa amintiri in aceasta casa si durere.Ne aduce aminte ata de mult de ea.Nu inteleg de ce trebuia sa fie chiar ea.S-a sacrificat ca sa fim noi bine.
Harry:Cel mai mult ma doare este faptul ca nu ne-am luat ramas bun,macar 5 minute...si cel mai tare ma doare este ca s-a dus fara sa ma fi iertat.
