Ma bucur ca sor'mea s-a mutat la mine la scoala...o sa am cu cine sa stau in pauza...yeey...
Dar totusi...cui ii pasa? Nimanui...
*luni*
Ma trezesc nervoasa...:
-Taci dracului de alarma imputita...
-Ce ai patit nebuna dracului? Intreaba mama
-Nimic
-Eh...
Merg la scoala pe jos...sor'mea a mers cu mama cu masina... Ajung si eu dupa sor'mea...nu am chef sa vorbesc cu ea ...eh...prima ora a fost foarte plictisitoare...s-a sunat ce bine...
*in pauza*
Vine sor'mea la mine si ma opreste sa imi zica nu stiu ce...si eu vreau sa ma duc...sa nu stau sa ii ascult povestile ...si ma enervez si strig ca o handicapata pe hol:
-LASA-MA DRACULUI IN PACE,MERI DRACULUI INAPOI LA BUNA'MEA...SI ASA NU TE VREAU...ORICUM...ESTI ADOPTATA...
Am vazut cum incepe sa-i lacrimeze ochii...atunci am plecat in continuare...in timp ce ceilalti se uitau urat la mine...
Si in timp ce mergeam am auzit-o pe sor'mea:
-cu...cum adica...s-sunt adoptata?
Nu imi pasa...dar mi se rupe sufletul sa o aud...dar totusi imi place sa o vad suferind si plangand...
Sunt rea cu ea...dar nu numai cu ea...cu toata lumea...s-au terminat orele si mergem toti acasa...sor'mea vine cu mine pe strada...dar nu inteleg de ce...se vede pe fata ei ca a plans mult...ajung acasa si o vede mama...toata plansa...
Nu stiu daca ar trebui sa continui...adica nu am mai scris de mult...si capitolul asta este asa de...nu stiu...eh...
