Tear down and die//A Harry Styles fan fiction

Capitolul 1

***

Ai fot vreodată îndrăgostit? Oribil nu-i aşa? Te face atât de vulnerabil. Pieptul tău se rupe în două inima ta iese la lumină asta însemnând ca cineva a intrat în mintea ta, rascolindute. Ai construit tot acest zid protector , ai construit chiar şi o întreaga armură, aşa încât nimic să nu te rănească,apoi o persoană 'stupida' , cu nimic diferită faţă de celelalte persoane stupide, a pătruns în viaţa ta stupida....i-ai daurit o parte din tine. El va face ceva prostesc intr o zi, te va săruta sau îţi va zâmbi,vag apoi viata ta nu va mai fi aceeaşi niciodată. Iubirea îşi ia ostatici.

***

Îmi văd trecutul în mii de culori, sunt culorile curcubeului ce apar doar în stropii de ploaie, lumina transparentă ochiului rupandul pe fiecare în alte particule de apă. Îmi este dor de zilele trăite alături de el, îl vreau înapoi. Sunt conştientă ca nu mai este loc de întoarcere şi ca părăsind vremurile de altă dată nu voi mai putea retrai acele momente. Aşa căci am rămas blocată în acele vremuri când totul avea sens pentru mine datorită lui. Totuşi, stau aici pe  iarba uscată din curtea casei mele, şi din nou ca în ultimele săptămâni o iau de la capăt reluând fiecare moment petrecut cu Harry Styles.

***

Peisajul de iarnă aici în Londra era impunător prin măreţia stratului de zăpadă şi ceaţă densă. Locuiam singură în casa dăruită de părinţii mei. Ei erau mereu ocupaţi cu job- urile lor, astfel ca ei locuiau în New York unde era sediul principal al firmei acestora. Am ales să locuiesc aici din dorinţa de a studia la facultatea dorită de mine. Cum si aşa părinţii ma lăsau mereu în voia mea nu mi-a fost greu să ma adaptez în acest oraş minunat. Eram deja de un an aici ,  bucurandu-ma de studii.  Însă o zi avea să îmi schimbe complet viitorul. Ajunsă cu prietenă mea cea mai bună Robin la cea mai extravagantă şi măreaţă petrecere de ziua Londrei ,ne-am întâlnit cu alţi prieteni. În acea seara îmi amintesc ca purtam o rochie neagră din saten , materialul curgând uşor pe mine, şi pantofii mei preferaţi. Se părea ca aceşti prieteni, majoritatea băieţi, şi-au adus şi ei la rândul lor alţi prieteni. Surpinse dar şi încântate  ca ni sau alăturat mai mulţi grupului nostru, eu şi Robin am făcut cunoştinţă cu aceştia. Printre acei oameni am remarcat un băiat cu forme bine construite, probabil muncise mult la sală pentru acel corp perfect m-am gândit, părul creţ îi venea adeseori în ochi iar el făcea mereu acelaşi gest când şi-l aranja iar ochii îi erau verzi ca jadul. Sa apropiat de mine cu o atitudine sigură şi sa prezentat.

-Eu sunt Harry.

-Rose. I am spus captivată de ochii lui.

În difuzoare se auzea  o melodie a lui Rod Stewart. El sa uitat la mine din nou şi mi-a zâmbit seducător.

-Îmi faci plăcerea de a dansa cu mine?

-S-sigur.

Ma luat de mâna cu grijă, apoi punându-şi cealaltă mâna în jurul bustului meu a început să ma ghideze.

În timp ce ne legănam de pe un picior pe altul nu ne-am dat seama ca eram mai apropiaţi unul de altul. Ce făceam? Nu trebuia să ma indragostesc. Facultatea e tot ce contează iar pe lângă asta ideea de a avea un prieten nu era în planurile mele. Aşa ca, cu gandurile la rece i am dat la o parte mâinile.

-Ce sa întâmplat?

-Nimic,nu trebuie să se întâmple nimic. Am mult de învăţat şi nu mai pot sta la petrecere.

-Dar abia ai ajuns.

-Tocmai ce mi-am amintit de următorul examen.

-Da-mi numărul tău de telefon.