Capitolul 1.

28 6 4
                                    

-Trebuie să-i scoatem și pe părinți! John scoate-i pe ei,eu mă ocup de fată!
La auzirea acestor cuvinte ochii mei se deschid ușor și parcă totul în jurul meu se învârte. Am realizat ce s-a întâmplat. Îi vedeam pe părinții mei ieșind din casa în flăcări în care am copilărit în brațele unor pompieri.. Fără suflare!

În clipa de neatenție a pompierului ce stătea Lângă mine,m-am ridicat și am fugit în pădurea din aproprierea casei mele.

M-am rezemat de trunchiul unui copac și am lăsat lacrimile să-mi invadeze fața. "Părinții mei.. Au murit și eu nu am putut să fac nimic ca să-i ajut.Ce voi face ? Trăiesc în New York,sunt singură și am doar 17 ani..Cum mă voi întreține? Unde voi sta ? Cu școala ce voi face? La orfelinat nu mă voi duce niciodată!''

Toate aceste întrebări îmi răsunau în minte până când atenția mi-a fost distrasă de sunetele unei mașini de poliție. "Probabil mă căuta,trebuie să fug!"

∆Seara∆

"Am fugit toată ziua nici măcar știind de cine fug sau unde fug . Vreau ca toate astea sa se termine vreau să fie doar un coșmar ! ".

Uitându-mă la cerul plin de stele cu lacrimile curgându-mi șiroaie pe obraji am adormit fără să-mi dau seama.

∆Dimineața∆

-Hei! Trezește-te! Ce ți s-a întâmplat?

-Pleacă de lângă mine. Lasă-mă!

-Nu-ți fac nimic,stai calmă. Vreau doar să știu ce ți s-a întâmplat. Îmi spune bărbatul ce ținea o pușcă de vânătoare în mână.Cum te cheamă? Și îmi întinde mâna făcându-mi semn să mă ridic.

-Emma. Pe tine?

-Edward. Stai liniștită, nu-ți voi face rău . Spune-mi ce ți s-a întâmplat.

Îi spun toate cele întâmplate și mi-a promis că nu va spund nimănui de mine.

M-a dus la cabana lui din pădure unde i-am cunoscut și familia. Are o soție minunată și un băiețel de nota 11. Mi-au spus că pot rămâne la ei câteva zile dar nu am acceptat pentru că nu am cu ce să-i plătesc.

-Ce-ar fi dacă ai sta cu David cât noi suntem la lucru?

-Nu știu ce să zic.. În primele clipe am ezitat dar după un timp am realizat că nu mai am ce pierde dacă încerc.
Ok! Mă bag..

Dna Rebecca a fost și ea bucuroasă și mai liniștită pentru că înainte să apar eu ,David, băiețelul de doar 6 ani stătea singur cât ei erau plecați.

Totul a decurs excelent.Emma era mai ok din punct de vedere sufletește ,David învăța lucruri noi și părinților li se umpleau inimile de bucurie când veneau acasă și-l găseau pe băiețel zâmbind .

Dar într-o zi cineva bate cu putere în ușă.....

-----------------------------------------------------------
Heii. Noua mea carte. Sper să vă placă. Voi pune next de 3 ori pe săptămână! •LUNI°MIERCURI°SÂMBĂTĂ•

Soarta mea=decizia ta.Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum